Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 8 Bible Online

Faptele apostolilor 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 8

¹Iară Saul era binevoind spre uciderea lui şi s-au făcut în zioa aceaea goană mare asupra besearicii ceii din Ierusalim. Şi toţi s-au răsipit prin ţările Iudeii şi a Samariei, afară de apostoli.

²Şi au au îngropat pre Stefan bărbaţi cucear-nici şi au făcut plângere mare preste el.

³Iară Saul bătea besearica, prin case întrând şi, trăgând pre bărbaţi şi pre muieri, le da la temniţă.

⁴Deci, ei, răsipindu-să, trecea binevestind cuvântul lui Dumnezeu.

⁵Iară Filip, pogorându-să în cetatea Samariei, propoveduia lor pre Hristos.

⁶Iară gloatele luoa aminte cu o inimă ceale ce să grăia de la Filip, auzind şi văzind seamnele care le făcea.

⁷Pentru că mulţi din cei ce avea duhuri necurate, strigând cu glas mare, ieşiia, şi mulţi neputincioşi şi şchiopi s-au tămăduit.

⁸Şi s-au făcut bucurie mare în cetatea aceaea.

⁹Iară un bărbat oarecarele, anume Simon, care era mai înainte în cetate vrăjind şi amăgind neamul Samariei, zicând cum că el easte oarecine mare,

¹⁰Pre carele asculta toţi, de la cel mic până la cel mare, zicând: „Acesta easte putearea lui Dumnezeu cea mare”.

¹¹Şi asculta pre el, pentru că de multă vreame, cu vrăjile, i-au fost amăgit pre ei.

¹²Iară deacă au crezut lui Filip, carele propoveduia de împărăţiia lui Dumnezeu şi de numele lui Iisus Hristos, s-au botezat şi bărbaţi şi muieri.

¹³Atunci şi Simon au crezut şi, botezându-să, petrecea cu Filip; şi văzind făcân-du-să puteri mari şi seamne, spăimântându-să, să mira.

¹⁴Iară auzind apostolii cei din Ierusalim cum că au priimit Samariia cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pre Petru şi pre Ioan,

¹⁵Carii, pogorându-să, s-au rugat pentru ei, ca să ia Duh Sfânt.

¹⁶Că încă preste nici unul dintre ei nu Să pogorâsă, ci numai botezaţi era în numele Domnului Iisus.

¹⁷Atuncea, punea mâinile preste ei şi luoa Duh Sfânt.

¹⁸Iară Simon, văzind că prin punerea mâinilor apostolilor Să dă Duhul Sfânt, au adus lor bani,

¹⁹Zicând: „Daţi şi mie putearea aceasta, ca ori pre carele voiu pune mâinile să ia Duh Sfânt”.

²⁰Iară Petru au zis cătră el: „Argintul tău să fie cu tine spre perire, căci ai socotit cum că darul lui Dumnezeu cu bani să agoniseaşte.

²¹Nu easte ţie parte, nici soarte între cuvântul acesta, pentru că inima ta nu easte dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

²²Pocăiaşte-te, drept aceaea, de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, ca doară s-ar ierta ţie cugetul inimii tale.

²³Că în fiiarea amărăciunii şi în legătura nedreptăţii te văz că eşti”.

²⁴Şi răspunzind Simon, au zis: „Rugaţi-vă voi pentru mine cătră Domnul, ca nimica dintru aceastea ce aţi zis să nu vie preste mine”.

²⁵Iară ei, mărturisind şi grăind cuvântul Domnului, s-au întors în Ierusalim şi multor sate de ale samarineanilor au propoveduit.

²⁶Iară îngerul Domnului au grăit cătră Filip, zicând: „Scoală şi mergi spre amiiazăzi, la calea carea să pogoară din Ierusalim în Gaza; aceasta easte pustie”.

²⁷Şi sculându-să, s-au dus. Şi iată, un bărbat arap, famen putearnic al Candachiei, împărăteasei arapilor, carele era preste toate vistieriile ei, carele venisă să se închine în Ierusalim.

²⁸Şi era întorcându-să şi şezând în căruţa sa, cetea pre prorocul Isaiia.

²⁹Iară Duhul au zis lui Filip: „Apropie-te şi te lipeaşte de căruţa aceasta”.

³⁰Şi alergând Filip, l-au auzit pre el cetind pre prorocul Isaiia şi au zis: „Oare înţălegi ce ceteşti?”

³¹Iară el au zis: „Cum aş putea, de nu mă va povăţui cineva?” Şi au rugat pre Filip de s-au suit şi au şezut cu el.

³²Iară locul Scripturii carea o cetea era acesta: „Ca o oaie la junghiiare s-au adus şi ca un miel înaintea celui ce-l tunde pre el, fără de glas, aşa nu ş-au deschis gura sa.

³³Întru smereniia Lui judecata Lui s-au râdicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că să va luoa de pre pământ viiaţa Lui”.

³⁴Şi răspunzind famenul lui Filip, au zis: „Rogu-te, de cine zice prorocul aceasta, de sâne au de altcineva?”

³⁵Iară Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, au binevestit lui pre Iisus.

³⁶Şi mergând ei pre cale, au venit la oarecarea apă şi au zis famenul: „Iată, apa.Ce mă opreaşte ca să nu mă botez?”

³⁷Iară Filip au zis lui: „De crezi din toată inima, slobod easte”. Şi el, răspunzind, au zis: „Crez că Fiiul lui Dumnezeu easte Iisus Hristos”.

³⁸Şi au poruncit să stea căruţa şi s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-au botezat pre el.

³⁹Iară deacă au ieşit din apă, Duhul Domnului au răpit pre Filip şi nu l-au mai văzut pre el famenul, că mergea în calea sa, bucurându-să.

⁴⁰Iară Filip s-au aflat în Azot şi, trecând, binevestea tuturor, până ce au venit el în Chesariia.