Read Biblia de la Blaj, 1795 Romani 1 Bible Online

Romani 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Romani 1

¹Pavel, sluga lui Iisus Hristos, chematul apostol, alesul spre Bunăvestirea lui Dumnezeu,

²Carea o făgăduisă mai înainte, prin prorocii Săi, întru Sfintele Scripturi,

³De Fiiul Său, Cel ce S-au născut din sămânţa lui David, după trup,

⁴Carele mai înainte S-au rânduit Fiiu lui Dumnezeu întru puteare, după Duhul sfinţeniei, dintru înviiarea din morţi a lui Iisus Hristos, Domnului nostrum,

⁵Prin Carele am luat darul şi apostoliia, spre ascultarea credinţei întru toate neamurile, pentru numele Lui,

⁶Întru care sânteţi şi voi chemaţii lui Iisus Hristos,

⁷Tuturor celor din Roma, iubiţilor celor chemaţi sfinţi: dar voao şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

⁸Întâiu, drept aceaea, mulţămesc Dumnezeului mieu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră să vesteaşte în toată lumea.

⁹Că mărturie mie easte Dumnezeu, Căruia slujesc cu duhul mieu, întru Bunăvestiea Fiiului Lui, că neîncetat fac pomenire de voi,

¹⁰Totdeauna în rugăciunile meale ru gându-mă ca doară cândva bine mi s-ar întâmpla, cu voia lui Dumnezeu, ca să viu la voi.

¹¹Că doresc să vă văz pre voi, ca să vă dau voao vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră.

¹²Adecă, ca să mă mângăiu împreună cu voi, prin credinţa cea dimpreună a voastră şi a mea.

¹³Şi nu voiu să nu ştiţi voi, fraţilor, că de multe ori am gândit ca să viu la voi şi am fost oprit până acum, ca să am ceva rod întru voi, ca şi întru alte neamuri.

¹⁴Că elinilor şi barbarilor, înţelepţilor şi neînţelepţilor, deatoriu sânt,

¹⁵Aşijderea, cât easte după a mea nevoinţă, şi voao, celor din Roma, a vă propovedui,

¹⁶Că nu mă ruşinez de Evangheliia lui Hristos, că putearea lui Dumnezeu easte spre mântuire tot celui ce creade, jidovului mai întâiu şi elinului.

¹⁷Că dreptatea lui Dumnezeu întru dânsa să arată din credinţă în credinţă, precum easte scris: „Iară dreptul din credinţă va fi viu”.

¹⁸Ca să descopere măniia lui Dumnezeu din ceriu preste toată păgânătatea şi nedreptatea oamenilor, carii ţin adevărul întru nedreptate.

¹⁹Pentru că ce easte cunoscut a lui Dumnezeu arătat easte întru dânşii, că Dumnezeu le-au arătat lor.

²⁰Că ceale nevăzute ale Lui de la zidirea lumii, din făpturi fiind cunoscute, să văd, şi veacinică putearea Lui şi dumnezeirea, ca să nu poată ei avea ce să răspunză,

²¹De vreame ce, cunoscând pre Dum-nezeu, nu ca pre Dumnezeu L-au mărit, nici I-au mulţămit, ci s-au făcut înzădarnici întru cugetele sale şi s-au întunecat neînţelegătoare inima lor.

²²Zicându-să pre sine a fi înţălepţi, au nebunit.

²³Şi au mutat mărirea lui Dumnezeu, Celui nestricăcios, întru asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al paserilor şi a celor cu patru picioare şi a celor ce să târăsc.

²⁴Pentru aceaea, i-au şi dat Dumnezeu pre ei întru poftele inimilor lor, în necurăţie, ca să se pângărească trupurile lor întru ei singuri,

²⁵Carii au mutat adevărul lui Dumnezeu întru minciună şi au cinstit şi au slujit făpturii mai vârtos decât Făcătoriului, Cel ce easte binecuvâtat în veaci, amin!

²⁶Pentru aceaea, i-au dat pre ei Dumnezeu întru patimă de ocară, că şi muierile lor şi-au schimbat treaba cea firească întru ceaea ce easte împrotiva firii.

²⁷Aşijderea,şi bărbaţii, lăsind treaba firii părţii muiereşti, s-au aprins întru pofta sa unul spre altul, bărbaţi cu bărbaţi ruşine făcând şi plata ce li să cădea a înşelăciunii sale întru sine luându-şi.

²⁸Şi precum nu au adeverit a avea pre Dumnezeu în cunoştinţă, i-au dat pre ei Dumnezeu întru minte nepricepută a face ceale ce nu să cade.

²⁹Plini a fi de toată nedreptatea, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate, plini de pismă, de ucidere, de sfadă, de înşelăciune, de năravuri reale, şoptitori a fi,

³⁰Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, măreţi, trufaşi, aflători de reale, de părinţi neascultători,

³¹Făr’ de minte, neîmpăcăcioşi, făr’ de dragoste, neţiitori de jurământ, nemilostivi

³²Carii, dreptatea lui Dumnezeu ştiind (cum că cei ce fac unele ca aceastea vreadnici sânt morţii), nu numai aceastea fac, ci şi celor ce fac le părtinesc.