Read Biblia de la Blaj, 1795 Romani 11 Bible Online

Romani 11 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Romani 11

¹Zic, drept aceaea: „Au, doară, au lăpădat Dumnezeu pre norodul Său?” Să nu fie! Că şi eu israiltean sânt din sămânţa lui Avraam, din neamul lui Veniamin.

²Nu au lăpădat Dumnezeu pre norodul Său, pre carele mai înainte l-au cunoscut. Au nu ştiţi, la Ilie, ce zice Scriptura? Cum să roagă lui Dumnezeu împrotiva lui Israil zicând:

³„Doamne, pre prorocii Tăi au omorât şi oltarele Tale au surupat şi eu am rămas sângur şi caută sufletul mieu”.

⁴Dară ce-i zice lui dumnezeiescul răspuns? „Lăsat-am Mie şeapte mii de bărbaţi, carii nu şi-au plecat genunchele înaintea lui Vaal”.

⁵Aşea dară, şi în vreamea de acum, lăsarea după aleagerea darului s-au făcut.

⁶Şi, de easte după dar, iată că nu easte după fapte, că apoi darul nu ar fi dar; iară de easte din fapte, mai mult nu easte dar, că apoi fapta nu ar fi mai mult faptă.

⁷Ce e, dară? Ce caută Israil, aceaea nu au dobândit, iară aleagerea au dobândit, iară ceialalţi s-au împetrit.

⁸Precum easte scris: „Datu-le-au lor Dumnezeu duh de împietrire, ochi să nu vază şi urechi să nu auză, până în zioa de astăzi”.

⁹Şi David zice: „Facă-să masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi spre răsplătire lor!

¹⁰Întunece-să ochii lor, ca să nu vază, şi spinarea lor de tot o gârboveaşte!”

¹¹Zic, drept aceaea: „Au, doară, au greşit ca să cază? Să nu fie, ci prin cădearea lor mântuire s-au făcut neamurilor, ca să le urmeaze pre eale.

¹²Şi de vreame ce cădearea lor easte bogăţie lumii şi împuţinarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mai mult plinirea lor?

¹³Că voao zic, neamurilor: Întrucât sânt eu neamurilor apostol, slujba mea o voiu mări,

¹⁴Ca, doară, aş face trupul mieu se ur-meaze şi să mântuiesc pre unii dintru dânşii.

¹⁵Că, de easte lăpădarea lor împăcare lumii, carea easte luoarea, fără numai viiaţă din morţi?

¹⁶Că de easte pârga sfântă, easte şi frământătura, şi de easte rădăcina sfântă, sânt şi ramurile.

¹⁷Şi de s-au frânt unele din ramuri, iară tu, maslin sălbatec fiind, te-ai altuit întru eale, şi părtaş rădăcinii şi grăsimii maslinului te-ai făcut.

¹⁸Nu te lăuda împrotiva ramurilor; iară de te lauzi, nu porţi tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine.

¹⁹Zice-vei, dară: Frântu-s-au ramurile, ca să mă altuiesc eu.

²⁰Bine! Pentru necredinţa s-au frânt, iară tu prin credinţă stai. Nu te înălţa cu mintea, ci te teame.

²¹Că deaca nu au părtinit Dumnezeu ramurilor celor fireşti, să nu cumva şi ţie să nu-ţi părtinească.

²²Vezi, dară, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu spre cei ce au căzut nepărtinire, iară spre tine bunătate, de vei rămânea în bunătate, iară de nu, şi tu te vei tăia.

²³Ci nu aceia de nu vor rămânea întru necredinţă să vor altui, că putearnic easte Dumnezeu iară să-i altuiască pre ei.

²⁴Că, de vreame ce tu din maslinul cel din fire sălbatec eşti tăiat şi preste fire te-ai altuit în maslin bun, cu cât mai vârtos aceştia, carii după fire să vor altui în maslinul său.

²⁵Că nu voiesc să nu ştiţi voi taina aceasta (ca să nu fiţi întru voi sânguri înţălepţi), că orbirea lui Israil din parte s-au făcut, până ce va întra plinirea neamurilor.

²⁶Şi aşea tot Israilul să va mântui, precum easte scris: „Veni-va din Sion Izbăvitoriul, şi va întoarce necredinţa [1] de la Iacov.

²⁷Şi aceasta easte lor de la Mine legătură, când voiu luoa păcatele lor”.

²⁸După Evanghelie, adevărat vrăjmaşi fiind pentru voi, iară după aleagere, iubiţi pentru părinţi.

²⁹Că făr’ de păreare de rău sânt darurile şi chemarea lui Dumnezeu.

³⁰Că, precum şi voi oarecând nu aţi crezut lui Dumnezeu, iară acum sânteţi miluiţi pentru necredinţa acelora,

³¹Aşea şi aceştia acum nu au crezut milii voastre, ca şi ei să se miluiască.

³²Că au încuiat Dumnezeu pre toţi întru necredinţă, ca pre toţi să-i miluiască.

³³O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunei şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sânt de necuprinse judecăţile Lui şi neurmate căile Lui.

³⁴Că cine au cunoscut gândul Domnului sau cine s-au făcut Lui sfeatnic?

³⁵Sau cine I-au dat Lui mai înainte şi să va răsplăti Lui?

³⁶Că dintr-Însul şi printr-Însul şi întru Dânsul sânt toate. Aceluia mărirea în veaci. Amin!