Read Biblia de la Blaj, 1795 Romani 8 Bible Online

Romani 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Romani 8

¹Nici o pedeapsă, drept aceaea, nu easte celor ce sânt în Hristos Iisus, carii nu umblă după trup, ci după duh.

²Că leagea duhului vieţii întru Hristos Iisus m-au izbăvit de leagea păcatului şi a morţii.

³Pentru că ce era cu neputinţă legii, întru carea era slabă prin trup, Dumnezeu, pre Fiiul Său trimiţind, întru asemănarea trupului păcatului au săvârşit şi de păcat au osândit păcatul în trup,

⁴Că îndreptarea legii să se plinească întru noi, carii nu umblăm după trup, ci după duh.

⁵Că cei ce sânt după trup ceale trupeşti gândesc, iară cei ce sânt după Duh, ceale duhovniceşti.

⁶Că înţelepciunea trupului moarte easte, iară înţelepciunea Duhului viiaţă şi pace,

⁷De vreame ce înţelepciunea trupului vrăjmaşe easte lui Dumnezeu, că legii lui Dumnezeu nu să supune, că nici poate.

⁸Şi cei ce sânt trup lui Dumnezeu a plăcea nu pot.

⁹Iară voi nu sânteţi în trup, ci în Duh, că Duhul lui Dumnezeu lăcuiaşte întru voi. Iară de nu are cineva Duhul lui Hristos, acela nu easte al Lui.

¹⁰Şi de easte Hristos întru voi, trupul, dară, easte mort pentru păcat; iară Duhul viiază pentru dreptate.

¹¹Iară de lăcuiaşte întru voi Duhul Celui ce au sculat pre Iisus din morţi, Cel ce au sculat pre Hristos din morţi înviia-va şi trupurile voastre ceale muritoare, pentru Duhul Lui, Carele lăcuiaşte întru voi.

¹²Drept aceaea, fraţilor, deatori sântem nu trupului, ca să vieţuim după trup.

¹³Că de veţi vieţui după trup, veţi muri, iară de veţi omorî, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.

¹⁴Că oricâţi cu Duhul lui Dumnezeu să poartă, aceştia sânt fiii lui Dumnezeu.

¹⁵Că nu aţi luat iarăşi duhul robiei, spre teamere, ci aţi luat Duhul priimirii de fii, întru carele strigăm: „Ava, Părinte!”

¹⁶Însuşi Duhul mărturiseaşte dimpreună duhului nostru că sântem fiii lui Dumnezeu.

¹⁷Iară de sântem fii, sântem, dară, şi moşteani, adecă moşteani lui Dumnezeu şi împreună moşteani lui Hristos, de vreame ce pătimim împreună cu Dânsul, ca împreună să ne şi mărim.

¹⁸Că socotesc că nu sânt vreadnice patimile vremii de acum spre mărirea ce va să se arate întru noi.

¹⁹Că dorirea făpturii descoperirea fiilor lui Dumnezeu aşteaptă.

²⁰Că deşertăciunii s-au supus făptura, nu de voie, ci pentru cel ce o au supus,

²¹Cu nădeajde, că şi însuşi făptura să va slobozi din robiia stricăciunii, spre slobozeniia măririi fiilor lui Dumnezeu.

²²Că ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureare până acum.

²³Şi nu numai aceaea, ci şi carii avem pârga Duhului, şi noi singuri între noi suspinăm, aşteptând moştenirea fiiască, izbăvirea trupului nostru.

²⁴Că prin nădeajde ne-am mântuit; însă nădeajdea carea să veade nu easte nădeajde. Că, ceaea ce veade cineva, pentru ce o şi nădăjduiaşte?

²⁵Iară deaca nădăjduim ceaea ce nu vedem, prin răbdare aşteptăm.

²⁶Aseamenea şi Duhul împreună ajutorează noao întru slăbiciunile noastre. Că de ce ne vom ruga precum să cade nu ştim, ci singur Duhul Să roagă pentru noi cu suspinuri negrăite.

²⁷Iară Cel ce cearcă inimile ştie ce gândeaşte Duhul, că dumnezeiaşte Săroagă pentru sfinţi.

²⁸Şi ştim că celor ce iubesc pre Dumnezeu toate li să lucrează spre bine, acelora, adecă, carii sânt chemaţi după ştiinţa cea mai dinainte;

²⁹Că pre carii mai înainte i-au ştiut, pre aceia mai înainte i-au şi rânduit să fie aseamenea chipului Fiiului Său, ca să fie El întâiu născut între mulţi fraţi.

³⁰Iară pre carii mai înainte i-au rânduit, pre aceia i-au şi chemat; şi pre carii i-au chemat, pre aceia i-au şi îndreptat, iară pre carii i-au îndreptat, pre aceia i-au şi proslăvit.

³¹Ce vom zice, dară, la aceastea? De easte Dumnezeu pentru noi, cine e împrotiva noastră?

³²Că Cel ce nu au pătimit Fiiului Său, ci pentru noi toţi L-au dat pre Dânsul, cum nu ne-ar fi şi dăruit împreună cu El toate?

³³Cine va pârî împrotiva aleşilor lui Dum-nezeu? Dumnezeu easte Cel ce îndreptează.

³⁴Cine easte Cel ce judecă spre pierzare? Iisus Hristos, Carele au murit, şi mai ales Carele au şi înviiat, Cel ce easte de-a dreapta lui Dumnezeu, Carele Să şi roagă pentru noi.

³⁵Cine ne va despărţi pre noi de dragostea lui Dumnezeu? Necazul?Au îmbulzala? Augoana? Au foametea? Au golătatea? Au perirea? Au sabiia?

³⁶Precum easte scris că: „Pentru Tine sântem omorâţi toată zioa, socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiiare”.

³⁷Ci întru toate aceastea biruim, pentru Cel ce ne-au iubit pre noi.

³⁸Pentru că tare crez eu că nici moartea, nici viiaţa, nici îngerii, nici căpeteniile, nici puterile, nici ceale ce sânt acum, nici ceale viitoare,

³⁹Nici înălţimea, nici adâncul, nici orice altă făptură nu poate să ne osibească pre noi de la dragostea lui Dumnezeu, carea easte în Hristos Iisus, Domnul nostru.