Read Biblia de la Blaj, 1795 Romani 9 Bible Online

Romani 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Romani 9

¹Adevărul zic în Hristos, nu mint, împreună mărturisindu-mi mie cunoştinţa mea întru Duhul Sfânt,

²Că întristare mare easte mie şi neîncetată dureare inimii mele.

³Că aş fi poftit eu însumi a fi despărţit de Hristos pentru fraţii miei, rudele meale după trup,

⁴Carii sânt israilteanii, a cărora easte moştenirea fiiască, şi mărirea şi aşezământurile şi rânduiala legii şi slujba şi făgăduinţele,

⁵A cărora sânt părinţii, şi dintru carii easte Hristos după trup, Carele easte preste toate Dumnezeu, binecuvântat în veaci, amin.

⁶Că nu poate fi ca să cază cuvântul lui Dumnezeu, că nu toţi, carii sânt din Israil, aceia sânt Israil.

⁷Nici pentru că sânt sămânţa lui Avraam, toţi îi sânt fii, ci: „Întru Isaac să va numi ţie sămânţă”,

⁸Adecă, nu carii sânt fii trupului, aceştia sânt fiii lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţii, aceştia să socotesc întru sămânţă.

⁹Că al făgăduinţii easte cuvântul acesta, întru această vreame voiu veni şi va fi Sarei fecior.

¹⁰Şi nu numai acesta, ci şi Rebeca având dintr-o împreunare a lui Isaac, părintelui nostru.

¹¹Că încă nici fiind ei născuţi, nici făcând ceva bine sau rău (ca după aleagere să rămâie rânduiala lui Dumnezeu), nu din fapte, ci de la Cel ce chiiamă,

¹²S-au zis ei că: „Cel mai mare va sluji celui mai mic”.

¹³Precum easte scris: „Pre Iacov am iubit, iară pre Isav am urât”.

¹⁴Ce, dară, vom zice? Au, doară, easte nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie.

¹⁵Că lui Moisi zice: „Milui-voiu pre carele miluiesc, şi milă voiu face de care Îmi va fi milă”.

¹⁶Drept aceaea, nu easte nici a celui ce voiaşte, nici a celui ce aleargă, ci a lui Dumnezeu, Cel ce miluiaşte.

¹⁷Că zice Scriptura lui Faraon că: „Pentru aceasta numai te-am rădicat pre tine, ca să arăt întru tine putearea Mea şi ca să se vestească numele Mieu în tot pământul”.

¹⁸Aşa, dară, pre carele va miluiaşte, şi pre carele va îl împietreaşte.

¹⁹Zice-m-vei, drept aceaea: Ce să ponosluiaşte încă? Că voii Lui cine poate sta împrotivă?

²⁰Ce încă, o, omule, tu cine eşti, de răspunzi împrotiva lui Dumnezeu? Au, doară, va zice făptura Celui ce o au făcut pre ea: Căci m-ai făcut aşea?

²¹Au nu are puteare olariul preste lut ca, dintru aceaeaşi frământătură, să facă un vas spre cinste, iară altul spre necinste?

²²Iară deaca vrând Dumnezeu să-Şi arate măniia şi să-Şi descopere putearea Sa, au suferit întru multă răbdare vasăle mâniei gătite spre perire,

²³Şi ca să arate bogăţiia mărirei Sale spre vasăle milei, care mai înainte le-au gătit spre mărire,

²⁴Pre carii ne-au şi chemat pre noi, nu numai din jidovi, ci şi din păgâni,

²⁵Precum şi la Ozie zice: „Chema-voiu pre cel ce nu e norodul Mieu norodul Mieu, şi pre cea neiubită, iubită;

²⁶Şi va fi în locul unde s-au zis lor: «Nu norodul Mieu sânteţi voi», acolo să vor chema «Fiii lui Dumnezeu celui viu»”.

²⁷Şi Isaiia strigă pentru Israil: „De va fi numărul fiilor lui Israil ca năsipul mării, rămăşiţăle să vor mântui.

²⁸Că cuvânt ce sfârşeaşte şi scurtează întru dreptate,pentru că cuvânt scurt va face Domnul pre pământ”.

²⁹Şi precum mai înainte au zis Isaiia: „De nu ne-ar fi lăsat noao Domnul Savaot sămânţă, ca Sodoma ne-am fi făcut şi cu Gomora ne-am fi asămănat”.

³⁰Ce, dară, vom zice? Că păgânii, carii nu umbla după dreptate, au ajuns [1] dreptatea, însă dreptatea, carea easte din credinţă;

³¹Iară Israil, mergând după leagea dreptăţii, la leagea dreptăţii nu au ajuns.

³²Pentru ce? Pentru că nu din credinţă, ci ca din faptele legii; că s-au potignit de piiatra potignirii,

³³Precum easte scris: „Iată, Eu puiu în Sion piiatră de potignire şi piiatră de împiedecare, şi tot carele va creade întru ea nu să va ruşina”.