Read Biblia de la Blaj, 1795 Corinteani 2 7 Bible Online

Corinteani 2 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Corinteani 2 7

¹Deci, aceaste făgăduinţe având, iubiţilor, să ne curţim pre noi de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului, făcând sfinţenie întru frica lui Dumnezeu.

²Cuprindeţi-ne pre noi. Pre nimenea nu am năpăstuit, pre nimenea nu am stricat, pre nimenea nu am înşelat,

³Nu spre osândă zic, că am zis mai înainte că în inimile noastre sânteţi, ca împreună să mărim şi împreună să viem.

⁴Multă-mi easte îndrăznirea cătră voi, multă-mi e lauda pentru voi, umplutu-m-am de mângăiare, prea multă bucurie am întru tot necazul nostru.

⁵Că, venind noi în Machidoniia, nici o odihnă nu au avut trupul nostru, ci în toate am fost necăjiţi, din afară războaie, dinlăuntru teameri.

⁶Ci Cel ce mângăie pre cei smeriţi, mângăiatu-ne-au pre noi Dumnezeu cu venirea lui Tit.

⁷Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângăiarea cu carea s-au mângăiat de voi, spuindu-ne noao dorul vostru, plânsul vostru, dragostea voastră spre mine, cât eu foarte m-am bucurat.

⁸Că, de v-am şi întristat pre voi prin carte, nu-mi pare rău, măcar de-mi părea rău; că văz că acea carte măcar de v-au şi întristat până la o vreame.

⁹Acum mă bucur, nu căci v-aţi fost întristat, ci căci v-aţi întristat spre pocăinţă, că v-aţi fost întristat după Dumnezeu, ca întru nimica să nu vă păgubiţi de cătră noi.

¹⁰Că întristarea, carea e după Dumnezeu, pocăinţă spre mântuire fără de păreare de rău lucrează; iar întristarea lumii moarte lucrează.

¹¹Că, iată, aceasta singură, căci după Dumnezeu v-aţi întristat voi, câtă nevoinţă au făcut întru voi? Dar încă răspuns, încă mânie, încă frică, încă dor, încă râvnă, încă izbândă, întru toate v-aţi arătat pre voi curaţi a fi întru acest lucru.

¹²Iară de am şi scris voao, nu pentru cel ce au făcut strâmbătate, nici pentru cel ce au păţit strâmbătate, ci ca să se arate la voi nevoinţa noastră, carea easte pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

¹³Pentru aceasta ne-am mângăiat de mângăiarea voastră. Iar mai mult ne-am bucurat de bucuriia lui Tit, că s-au odihnit sufletul lui de cătră voi toţi.

¹⁴Că de ce m-am lăudat înaintea lui pentru voi nu m-am ruşinat, ci precum toate întru adevăr le-am grăit voao, aşa şi lauda noastră, carea au fost cătră Tit, adevărată au fost.

¹⁵Şi inima lui mai de prisosit easte spre voi, aducându-şi aminte de ascultarea voastră, a tuturor, în ce chip cu frică şi cu cutremur l-aţi priimit pre el.

¹⁶Drept aceaea, mă bucur că de toate am nădeajde spre voi.