Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Navi 2 Bible Online

Iisus Navi 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Navi 2

¹Şi au trimis Iisus, fiiul lui Navi din Satin, doi tineri să iscodească, zicându-le: „Meargeţi şi vedeţi pământul şi Ierihonul!” Şi mergând acei doi tineri, au venit în Ierihon şi au întrat la casa unei muieri curve, anume Raav, şi au odihnit acolo.

²Şi s-au dat de ştire împăratului din Ierihon cum că: „Au întrat aici bărbaţi dintră fiii lui Israil, ca să iscodească pământul”.

³Şi au trimis împăratul Ierihonului, şi au grăit cătră Raav, zicând: „Scoate afară pre bărbaţii carii au întrat în casa ta astă-noapte, că să iscodească pământul au venit”.

⁴Şi, luând muiarea pre acei doi bărbaţi, i-au ascuns şi au zis cătră dânşii, zicând: „Întrat-au la mine bărbaţi, dar nu am ştiut de unde sânt.

⁵Şi când s-au închis poarta seara, bărbaţii aceia au ieşit; şi nu ştiu unde s-au dus, alergaţi după ei, doară îi veţi ajunge”.

⁶Iară ea i-au suit pre ei în podul căsii şi i-au ascuns în snopi de in, care-i puseasă în podul căsii.

⁷Şi bărbaţii au alergat după ei pre calea Iordanului, până la vad, şi poarta s-au închis.

⁸Şi au fost după ce au ieşit cei ce alerga după ei, şi mai înainte de a adormi ei, ea s-au suit la ei în podul căsii şi au zis cătră ei:

⁹„Cunosc că au dat Domnul voao pământul, că au căzut preste noi frica voastră.

¹⁰Că am auzit cum au secat Domnul Dumnezeu Marea Roşie înaintea voastră, când aţi ieşit din pământul Eghiptului, şi câte aţi făcut celor doi împăraţi ai amoreilor, carii era dincolo de Iordan, lui Sion şi lui Og, pre carii i-aţi omorât.

¹¹Şi, auzind noi aceastea, s-au înfricoşeat inima noastră, şi nici întru unul dintră noi nu au rămas duh de cătră faţa voastră, că Domnul Dumnezeul vostru easte Dumnezeu în ceriu, sus, şi pre pământ, jos.

¹²Şi acum juraţi mie pre Dumnezeu ca, precum am făcut eu milă cu voi, şi voi să faceţi milă cu casa tătâne-mieu şi-mi daţi mie sămn adevărat.

¹³Cum că veţi păzi vie casa tatălui mieu şi pre mumă-mea şi pre fraţii miei şi pre sororile meale şi toată casa mea, şi veţi izbăvi sufletul mieu de moarte”.

¹⁴Şi au zis cătră ea bărbaţii: „Sufletul nostru pentru voi în moarte”. Şi ea au zis: „Când va da Domnul voao cetatea, să faceţi cu mine milă şi adevăr”.

¹⁵Şi i-au slobozit pre ei cu o fune pre fereastră, că era la zâdul cetăţii casa ei, şi în zâdul cetăţii lăcuia ea.

¹⁶Şi au zis cătră ei: „La munte meargeţi, ca să nu vă întâmpine cei ce aleargă după voi, şi fiţi ascunşi acolo trei zile, până ce să vor întoarce cei ce aleargă după voi, şi apoi vă veţi duce în calea voastră”.

¹⁷Şi au zis cătră ea bărbaţii: „Nevinovaţi sântem noi acestui jurământ al tău.

¹⁸Iată, noi vom întra spre o parte a cetăţii, şi tu să pui sămn, această funişoară roşie să o legi la fereastra prin carea ne-ai slobozit pre noi, iară pre tatăl tău şi pre mumă-ta şi pre fraţii tăi, şi toată casa tătâne-tău, să-i aduni pre ei în casa ta.

¹⁹Şi tot carele va ieşi afară din uşea căsii tale, acela sângur va fi vinovat, iară noi nevinovaţi vom fi jurământului acestuia; iară câţi vor fi împreună cu tine în casa ta, vinovaţi vom fi de să va atinge mână de vreunul din ei.

²⁰Iară de ne va năpăstui pre noi cineva şi va descoperi cuvintele noastre aceastea, vom fi nevinovaţi jurământului tău acestuia cu care ne-ai jurat pre noi”.

²¹Şi ea au zis lor: „După cuvântul vostru, aşea să fie!” Şi i-au slobozit pre ei şi s-au dus, şi au legat sămnul cel roşu la fereastră.

²²Şi ei, ducându-să, au sosit la munte şi au aşteptat acolo trei zile până ce s-au întors cei ce alergasă după ei, carii, căutând toate căile, nu i-au aflat.

²³Şi, întorcându-să cei doi tineri, s-au pogorât din munte şi, trecând la Iisus, fiiul lui Navi, i-au povestit lui toate câte s-au întâmplat lor.

²⁴Şi au zis cătră Iisus că: „Au dat Domnul tot pământul în mâna noastră şi s-au înfricoşeat de noi tot cel ce lăcuiaşte pre pământul acela”.