Read Biblia de la Blaj, 1795 Timoteiu 2 2 Bible Online

Timoteiu 2 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Timoteiu 2 2

¹Tu, dară, fiiul mieu, întăreaşte-te în darul cel întru Hristos Iisus.

²Şi ceale ce ai auzit de la mine prin multe mărturii, aceastea le încredinţază la oameni credincioşi, carii îndestulaţi vor fi şi pre alţii a învăţa.

³Tu, dară, pătimeaşte ca un bun viteaz al lui Iisus Hristos.

⁴Nimenea ostaş fiind să ameastecă cu lucruri lumeşti, ca celui ce strânge oaste să placă.

⁵Şi, de să şi osteaşte cineva, nu să încununează, de nu să va oşti după leage.

⁶Plugariului carele să osteneaşte să cade întâiu el din roadă să mănânce.

⁷Înţeleage ceale ce-ţi grăiesc: Dea-ţi, dară, ţie Domnul înţeleagere întru toate.

⁸Adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos, Carele S-au sculat din morţi din seminţiia lui David, după Bunăvestirea mea,

⁹Întru carea pătimesc până la legături ca un făcătoriu de rău, ci cuvântul lui Dumnezeu nu să leagă.

¹⁰Pentru aceasta, toate le rabd pentru cei aleşi, ca şi aceia să dobândească mântuirea, carea easte în Hristos Iisus, cu mărire veacinică.

¹¹Credincios e cuvântul, că de am murit împreună cu Hristos, împreună cu Dânsul vom şi înviia.

¹²De răbdăm împreună cu Dânsul, vom şi împărăţi, de ne vom lăpăda de El, şi El Să va lăpăda de noi.

¹³De nu creadem, El credincios rămâne, a Să tăgădui pre Sine Însuşi nu poate.

¹⁴Aceastea să-i îndemni, mărturisindu-le înaintea lui Dumnezeu, să nu te priceşti în cuvinte care lucru de nici o treabă nu easte, fără numai spre surparea celor ce aud.

¹⁵Nevoiaşte-te să te arăţi pre tine însuţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, lucrătoriu neruşinat, drept îndreptând cuvântul adevărului.

¹⁶Iară de cuvintele ceale deşarte, spurca-te, te fereaşte, că procopsesc spre mai mare păgânătate.

¹⁷Şi cuvântul lor, ca gangrena hrană găseaşte, dintre carii easte Imeneiu şi Filit,

¹⁸Carii de la adevăr au rătăcit, zicând că înviiarea s-au făcut şi turbură credinţa oarecărora.

¹⁹Iară temeliia cea tare a lui Dumnezeu stă, având peceatea aceasta: „Cunoscut-au Domnul pre cei ce sânt ai Lui”. Şi: „Să se depărteaze de la nedreptate tot cel ce numeaşte numele Domnului”.

²⁰Iară în casa mare nu sânt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sânt spre cinste, iară altele spre necinste.

²¹Deci, de să va curăţi cineva pre sine dintru aceastea, fi-va vas de cinste sfinţit şi de bună treabă stăpânului, spre tot lucrul bun gătit.

²²Şi de poftele tinereaţelor fugi, şi ur-mează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu toţi cei ce chiiamă pre Domnul din inimă curată.

²³Iară de întrebările nebune şi neînţeleapte să te fereşti, ştiind că nasc vrăjbi.

²⁴Şi slugii Domnului nu să cade să se sfădească, ci blând să fie cătră toţi, învăţătoriu, nu iute,

²⁵Cu blândeaţe certând pre cei protivnici, ca, doară, cândva le-ar da lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoştinţa adevărului.

²⁶Şi să scape din cursa diiavolului, prinşi fiind ei de dânsul spre a lui voie.