Read Biblia de la Blaj, 1795 Evrei 10 Bible Online

Evrei 10 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Evrei 10

¹Că, având Leagea umbra bunătăţilor celor viitoare, iar nu acelaşi chipul lucrurilor, cu aceleaşi jertve care pururea în toţi anii le aduc, niciodată pre cel ce să apropie nu poate să-i facă desăvârşit.

²Că, într-alt chip, ar fi încetat a să aduce, pentru că n-ar avea mai mult nici o cunoştinţă de păcate cei ce slujesc, odată fiind curăţiţi?

³Ci întru dânsele pomenire de păcate în fieştecare an să face.

⁴Că nu poate sângele taurilor şi al ţapilor să iarte păcatele.

⁵Pentru aceaea, întrând în lume, zice: „Jertva şi aducerea nu ai voit, iară trup Mi-ai întemeiat.

⁶Arderile de tot şi pentru păcat nu ai voit.

⁷Atunci am zis: Iată, viu ( în capul cărţii, easte despre Mine), ca să fac, Dumnezeule, voia Ta”.

⁸Mai sus, zicând că: „Jertva şi aducerea şi arderile de tot şi pentru păcat nu ai voit, nici ai poftit”, ceale ce să aduc după Leage,

⁹Atunci au zis: „Iată, viu ca să fac, Dumnezeule, voia Ta”. Ia cea dintâiu, ca să puie cea de a doao.

¹⁰Întru carea voie sântem sfinţiţi prin jertvirea trupului lui Iisus Hristos, o dată.

¹¹Şi tot preotul stă în toate zilele de slujeaşte şi de multe ori aduce acealeaşi jertve, care niciodată nu pot să curăţască păcatele.

¹²Iară Acesta, o jertvă aducând pentru păcate, în veaci au şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

¹³Încă aşteptând până când să vor pune vrăjmaşii Lui aşternut picioarelor Lui,

¹⁴Că cu o jertvă au săvârşit pururea pre cei ce să sfinţesc.

¹⁵Şi ne mărturiseaşte noao şi Duhul Sfânt, că după ce mai înainte au zis:

¹⁶„Acesta easte aşezământul de leage, care voiu face cu ei după zilele acealea, zice Domnul, dând legile Meale în cugetele lor şi în inimile lor le voiu scrie pre eale”.

¹⁷Apoi zice: „Şi de păcatele lor şi fărdelegile lor mai mult nu-Mi voiu aduce aminte”.

¹⁸Iară unde easte iertare de aceastea, mai mult nu easte jertvă pentru păcat.

¹⁹Drept aceaea, fraţilor, având îndrăzneală a întra întru ceale sfinte prin sângele lui Iisus Hristos,

²⁰Pre cale noao şi vie, carea o au înnoit noao prin catapeteazmă, adecă prin trupul Său,

²¹Şi preot mare preste Casa lui Dumnezeu,

²²Să ne apropiem cu inimă adevărată întru plinirea credinţii, fiind curăţiţi în inimi de cunoştinţa cea rea,

²³Şi spălaţi în trup cu apă curată. Să ţinem mărturiia nădejdii nesmintită (că credincios easte Cel ce au făgăduit),

²⁴Şi să cunoaştem unul pre altul spre îndemnarea dragostii şi a faptelor bune,

²⁵Nepărăsind adunarea noastră, cum au unii obiceaiu, ci îndemnând unul pre altul şi cu atâta mai mult, cu cât vedeţi apropiindu-să zioa.

²⁶Că, păcătuind noi de bunăvoie după ce am luoat cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne jertvă pentru păcate,

²⁷Ci o aşteptare oarecarea înfricoşată a judeţului şi iuţimea focului care va să mistuiască pre cei protivnici,

²⁸Lepădându-să cineva de Leagea lui Moisi, făr’ de milă, prin doao sau trei mărturii, moare.

²⁹Socotiţi cu cât mai mult să va sluji spre mai amară muncă cel ce au călcat pre Fiiul lui Dumnezeu, şi au socotit a fi spurcat sângele legii cu care s-au sfinţit, şi au defăimat darurile Duhului.

³⁰Că ştim pre Cel ce au zis: „A Mea easte răsplătirea, Eu voiu răsplăti”, zice Domnul. Şi iarăşi: „Domnul va judeca pre norodul Său”.

³¹Înfricoşat lucru easte a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.

³²Iară aduceţi-vă aminte de zilele ceale mai dinainte, întru care, luminându-vă, multă luptă de patimi aţi răbdat,

³³De o parte, cu ocări şi cu necazuri priveală făcându-vă, iară de altă parte, părtaşi făcându-vă celor ce vieţuiesc aşa.

³⁴Pentru că aţi şi pătimit împreună cu legăturile meale şi jefuire de averile voastre cu bucurie aţi priimit, ştiind că veţi avea voi avuţie în ceriuri mai bună şi stătătoare.

³⁵Nu lăpădaţi, dară, nădăjduirea voastră, carea are mare răsplătire.

³⁶Că trebuie să aveţi răbdare, ca, voia lui Dumnezeu făcând, să luoaţi făgăduinţa.

³⁷„Că încă puţin, oarece, Cel ce easte să vie va veni şi nu va zăbovi;

³⁸Iară dreptul din credinţă va fi viu. Şi de se va îndoi, nu va plăcea sufletului Mieu într-însul”.

³⁹Iară noi nu sântem ai îndoirii spre perire, ci ai credinţii spre câştigarea sufletului.