Read Biblia de la Blaj, 1795 Evrei 12 Bible Online

Evrei 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Evrei 12

¹Pentru aceaea, şi noi având atâta nor de mărturii pus împrejurul nostru, lepădând toată sarcina şi păcatul cel ce lesne încunjură, prin răbdare să alergăm la oştirea carea easte înaintea noastră.

²Căutând la începătoriul şi plinitoriul credinţii, Iisus, Carele, în locul bucuriei ce era pusă înaintea Lui, au răbdat crucea, de ocară nebăgând samă, şi de-a dreapta scaonului lui Dumnezeu au şezut.

³Socotiţi, dară, de Cel ce au răbdat de la păcătoşi asupra Sa împrotivire ca aceaea, ca să nu vă osteniţi slăbind în inimile voastre.

⁴Că încă nu aţi stătut, până la sânge împrotiva păcatului luptându-vă,

⁵Şi aţi uitat mângăiarea carea voao, ca unor fii, vă grăiaşte: „Fiiul Mieu, nu fi nebăgătoriu de seamă de dojana Domnului, nici slăbi, fiind de Dânsul certat.

⁶Că pre carele iubeaşte Domnul îl ceartă şi bate pre tot fiiul pre carele îl priimeaşte”.

⁷De veţi suferi certarea, ca unor fii voao Să va afla Dumnezeu. Căci carele fiiu easte, pre carele nu-l ceartă tatăl?

⁸Iară de sânteţi fără de dojană (cui s-au făcut părtaşi toţi), iată, dar, că sânteţi feciori din curvie, iară nu fii.

⁹Apoi, am avut pre părinţii trupului nostru pedepsitori şi îi cinsteam pre dânşii. Au nu ne vom pleca cu mult mai vârtos Tatălui duhurilor şi să fim vii?

¹⁰Că aceia, în puţine zile, precum le plăcea lor, ne-au pedepsit pre noi, iară Acesta, spre folos, ca să ne împărtăşim sfinţirii Lui.

¹¹Iară toată certarea, în vreamea de acum, să pare că nu easte bucurie, ci măhnire, iară mai pre urmă dă roada dreptăţii de pace celor pedepsiţi printr-însa.

¹²Pentru aceaea, mâinile ceale slăbite şi genunchele ceale slăbănoage vi le râdicaţi.

¹³Şi cărări dreapte faceţi picioarelor voastre, ca cel şchiop să nu rătăcească, ci mai vârtos să să vindece.

¹⁴Pacea să ţineţi cu toţi şi sfinţeniia, făr’ de carea nimenea nu va vedea pre Domnul.

¹⁵Socotind ca nimenea să nu să lipsască de darul lui Dumnezeu, ca nu vreo rădăcină a amărăciunii, odrăzlind în sus, să facă sminteală şi printr-aceaea să se spurce mulţi.

¹⁶Să nu fie cineva curvariu sau spurcat ca Isav, carele pentru o mâncare ş-au vândut naşterea sa cea dintâiu.

¹⁷Că ştiţi că, şi după aceaea, vrând să moştenească blagosloveniia, au fost nepriimit, de vreame ce loc de pocăinţă nu au aflat, măcar că şi cu lacrămi o căuta.

¹⁸Pentru că nu v-aţi apropiiat de muntele care să putea pipăi şi de focul ce ardea şi de nor şi de ceaţă şi de vifor,

¹⁹Şi de viersul trâmbiţii şi de glasul cuvintelor, care cei ce l-au auzit s-au rugat ca să nu li să mai grăiască lor cuvânt,

²⁰(Că nu putea suferi ceaea ce li să zicea: „Măcar şi fiiară de s-ar atinge de munte, cu pietri să va omorî sau cu săgeată să va săgeta”.

²¹Şi aşea înfricoşat lucru era cel ce să vedea. Moisi au zis: „Spăimântatu-m-am şi mă cutremur”).

²²Ci v-aţi apropiiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri,

²³Şi de adunarea celor întâiu născuţi, carii sânt scrişi în ceriuri, şi de Judecătoriul tuturor, Dumnezeu, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşit,

²⁴Şi de Iisus, Mijlocitoriul Legii ceii Noao, şi de sângele stropirii, care grăiaşte mai bine decât Avel.

²⁵Şi vedeţi ca să nu vă lâpădaţi de ceale ce grăiaşte, că deaca nu au scăpat aceia carii nu suferea pre Cel ce au prorocit pre pământ, mai mult, mai vârtos noi carii nu vom suferi pre Cel din ceriu,

²⁶Al Cărui glas atunci au cutremurat pământul şi acum au făgăduit, zicând: „Încă o dată Eu voiu clăti nu numai pământul ci şi ceriul”.

²⁷Iară aceaea ce zice: „Încă o dată” arată schimbarea celor ce să clătesc, ca a unor lucruri făcute ca să rămâie ceale ce nu să clătesc.

²⁸Drept aceaea, luând împărăţiia cea nemişcată, să avem darul prin care să slujim lui Dumnezeu întru buna plăceare, cu bună cucernicie şi cu teamere.

²⁹Că „Dumnezeul nostru easte foc amistuitoriu”.