Read Biblia de la Blaj, 1795 Evrei 9 Bible Online

Evrei 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Evrei 9

¹Cortul cel dintâiu avea îndreptări de slujbă şi sfinţire lumească,

²Pentru că cortul s-au făcut întâiu, întru care era sfeaşnicul şi masa şi punerea înainte a pâinilor, carea să zice Sfânt.

³Iară după a doao catapeteazmă, cortul care să chema Sfânta Sfintelor,

⁴Care avea cădealniţă de aur şi sicriiul legii ferecat preste tot cu aur, întru care era năstrapa cea de aur, carea avea mană, şi toiagul lui Aaron care înfrunzisă şi tablele Legii.

⁵Iară pe deasupra lui, heruvimii măririi, carii umbrea oltariul, de carii nu easte acum a grăi cu amăruntul.

⁶Şi aceastea fiind tocmite aşea, în cortul cel dintâiu, pururea întra preoţii când făcea slujbele;

⁷Iară într-al doilea, o dată într-un an, sângur arhiereul, nu făr’ de sânge, carele aducea pentru sâne şi pentru neştiinţele norodului.

⁸Aceasta însemnând Duhul Sfânt, că încă nu era arătată calea sfinţilor, când sta încă în cortul cel dintâiu,

⁹Care era pildă vremii de acum, după carea darurile şi jertvele să aduc, ceale ce nu pot după ştiinţă să facă desăvârşit pre cel ce slugeaşte,

¹⁰Numai în mâncări şi în beuturi şi în multe fealiuri de spălări şi îndreptări ale trupului, care era puse până la vreamea îndreptării.

¹¹Iară venind Hristos Arhiereu bunătăţilor celor viitoare, prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nefăcut de mână, adecă nu al aceştii făpturi,

¹²Nu prin sânge de ţapi şi de viţei, ci prin sângele Său a întrat odată întru ceale sfinte, veacinică răscumpărare aflând.

¹³Că, de vreame ce sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşea de junincă, stropind pre cei spurcaţi, îi sfinţeaşte, spre curăţiia trupului,

¹⁴Cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, carele, prin Duhul cel veacinic, pre Sine S-au adus făr’ de prihană lui Dumnezeu, va curăţi cunoştinţa voastră de faptele ceale moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?

¹⁵Şi pentru aceasta easte începătoriu Legii ceii Noao, ca, făcându-să moartea spre răscumpărarea greşealelor, care era în Leagea cea dintâiu, să ia cei chemaţi făgăduinţa moştenirii de veaci.

¹⁶Că unde easte diiata, acolo trebuie să fie moartea celui ce face diiata.

¹⁷Că diiata întru cei morţi easte întărită, de vreame ce încă nici o puteare nu are până când easte viu cel ce face diiata.

¹⁸Pentru aceaea, nici cea dintâiu făr’ de sânge nu s-au înnoit.

¹⁹Că, după ce Moisi au spus toată porunca cea după Leage la tot norodul, luând sânge de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, şi cartea şi pre tot norodul l-au stropit,

²⁰Zicând: „Acesta easte sângele Legii carea au aşezat voao Dumnezeu”.

²¹Şi cortul şi toate vasăle ceale de slujbă, aşijderea, cu sânge le-au stropit.

²²Şi mai toate cu sânge să curăţesc după leage şi făr’ de vărsare de sânge nu să face iertare.

²³Trebuia, dară, ca chipurile celor cereşti cu aceastea să se curăţască, iară ceale cereşti cu jertve mai bune decât aceastea.

²⁴Că nu în Sfinte făcute de mână au întrat Hristos, ceale ce era chipul celor adevărate, ci în însuşi ceriul, ca să Se arate acum feaţii lui Dumnezeu pentru noi.

²⁵Iară nu ca de multe ori să se aducă pre Sine însuşi, precum arhiereul întră în ceale sfinte, în tot anul, cu sânge străin.

²⁶De vreame ce s-ar fi căzut Lui de multe ori a pătimi de la alcătuirea lumii, iar acum, odată la sfârşitul veacurilor, spre răsipirea păcatului, prin jertva Sa S-au arătat.

²⁷Şi precum easte rânduit oamenilor odată să moară, iară, după aceaea, judecată,

²⁸Aşea şi Hristos, o dată fiind jertvit ca să rădice păcatele multora, a doao oară, făr’ de păcat Să va arăta celor ce-L aşteaptă pre El spre mântuire.