Read Biblia de la Blaj, 1795 Iacov 1 Bible Online

Iacov 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iacov 1

¹Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor doaosprăzeace neamuri, care sânt întru răsipire, bucurie!

²Toată bucuriia să aveţi, fraţii miei, când cădeţi în multe fealiuri de ispite.

³Ştiind că ispita credinţii voastre lucrează răbdare.

⁴Iară răbdarea lucru desăvârşit să aibă, ca să fiţi desăvârşit, întregi şi întru nimica lipsiţi.

⁵Şi de easte cineva dintre voi lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Carele dă tuturor cu dreptul şi nu înfruntă; şi să va da lui.

⁶Iară să ceară cu credinţă, nimica îndoindu-să, că cel ce să îndoiaşte easte aseamenea cu valul mării, care de vânturi să aruncă şi să învăluie.

⁷Că să nu gândească omul acela că va luoa ceva de la Domnul.

⁸Bărbatul cel îndoit cu gândul nestătătoriu easte întru toate căile sale.

⁹Iară să se laude fratele cel smerit întru înălţimea sa,

¹⁰Şi cel bogat întru smereniia sa, căci ca floarea ierbii va treace.

¹¹Că au răsărit soarele cu zăduful şi au uscat iarba şi floarea ei au căzut şi frumseaţea feaţiei au perit; aşea şi bogatul să va veştezi întru umbletele sale.

¹²Fericit bărbatul carele rabdă ispita, pentru că făcându-să lămurit va luoa cununa vieţii, carea o au făgăduit Dumnezeu celor ce-L iubesc pre El.

¹³Nimenea fiind ispitit să nu zică că: „De la Dumnezeu mă ispitesc”, că Dumnezeu nu easte ispititoriu celor răi, că El nu ispiteaşte pre nimenea.

¹⁴Ci fieştecarele să ispiteaşte, de a sa poftă fiind tras şi amăgit.

¹⁵După aceaea pofta, zămislind, naşte păcat, iară păcatul, săvârşindu-să, naşte moarte.

¹⁶Nu vă înşelaţi, fraţii miei cei iubiţi.

¹⁷Toată darea bună şi tot darul desăvârşit de sus easte, pogorându-să de la Tatăl luminilor, la Carele nu easte schimbare sau umbră de mutare.

¹⁸Că voind ne-au născut pre noi cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecarea a făpturilor Lui.

¹⁹Drept aceaea, fraţii miei cei iubiţi, să fie tot omul grabnic a auzi şi zăbavnic a grăi, zăbavnic a să măniia.

²⁰Că măniia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹Pentru aceaea, lăpădând toată spurcă-ciunea şi prisoseala răutăţii, întru blândeaţe să priimiţi cuvântul cel sădit, care poate să mântuiască sufletele voastre.

²²Iară fiţi făcători cuvântului şi nu numai ascultători, amăgindu-vă pre voi înşivă.

²³Că de easte cineva ascultătoriul cu vântului şi nu făcătoriu, acesta easte asea-menea omului carele-şi caută faţa naşterii sale în oglindă.

²⁴Că s-au căutat pre sine şi s-au dus şi îndată ş-au uitat în ce chip era.

²⁵Iară cel ce priveaşte la leagea cea desăvârşită a slobozeniei şi rămâne într-însa, acela nefiind ascultătoriu cu uitare, ci făcătoriu lucrului, fericit va fi în fapta sa.

²⁶De să pare cuiva între voi că easte creştin bun şi nu-şi înfrânează limba sa, ci-şi înşală inima sa, aceluia înzădarnică easte creştinătatea.

²⁷Creştinătatea cea curată şi nespurcată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui aceasta easte: a cerceta pre cei săraci şi pre văduve întru năcazurile lor şi a să păzi pre sine nespurcat de cătră lume.