Read Biblia de la Blaj, 1795 Iacov 2 Bible Online

Iacov 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iacov 2

¹Fraţii miei, nu cu aleagerea feaţelor să aveţi credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, al măririi.

²Că de va întra în adunarea voastră vreun om având inel de aur, în haină luminoasă, şi va întra şi vreun sărac, în haină proastă,

³Şi de veţi căuta la cel ce poartă haină luminoasă şi veţi zice lui: „Tu şezi aici bine!” şi săracului de veţi zice: „Tu stăi acolo!”, sau: „Şezi aici supt aşternutul picioarelor meale!”,

⁴Şi nu vă luoaţi sama între voi şi v-aţi făcut judecători de gânduri reale,

⁵Auziţi, fraţii miei cei iubiţi: Au nu au ales Dumnezeu pre săracii lumii aceştiia, bogaţi în credinţă şi moşteani împărăţiei carea o au făgăduit celor ce-L iubesc pre El?

⁶Iară voi aţi defăimat pre cel sărac! Au nu bogaţii vă asupresc pre voi şi aceia vă trag pre voi la judecăţi?

⁷Au nu aceia hulesc numele cel bun, care s-au chemat preste voi?

⁸Însă de pliniţi leagea cea împărătească după Scriptură: „Să iubeşti pre vecinul tău ca însuţi pre tine”, bine faceţi.

⁹Iară de vă uitaţi la faţă, păcat faceţi, Mateiu fiind mustraţi de leage ca nişte călcători de leage.

¹⁰Că oricine va păzi toată leagea şi va greşi întru una s-au făcut tuturor vinovat.

¹¹Că Cel ce au zis: „Să nu curveşti” au zis şi: „Să nu ucizi”. Că, de nu curveşti, iară ucizi, te-ai făcut călcătoriu legii.

¹²Aşea să grăiţi şi aşea să faceţi, precum prin leagea slobozeniei vă veţi judeca.

¹³Că judecata făr’ de milă easte celui ce nu face milă şi să laudă mila asupra judecăţii.

¹⁴Ce folos easte, fraţii miei, de ar zice cineva că are credinţă, iară fapte nu are? Au poate credinţa să-l mântuiască pre el?

¹⁵Că de va fi fratele sau sora goli şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,

¹⁶Şi ar zice lor cineva dintre voi: „Meargeţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi” şi nu le-ar da lor ceale de treabă trupului, ce folos ar fi?

¹⁷Aşea şi credinţa, deaca nu are fapte, moartă easte întru sine.

¹⁸Ci va zice cineva: „Tu ai credinţă, iară eu am fapte; arată-mi credinţa ta din faptele tale şi eu ţie voiu arăta, din faptele meale, credinţa mea”.

¹⁹Tu crezi că Dumnezeu unul easte? Bine faci; şi dracii cred şi să cutrămură.

²⁰Vei, dară, să ştii, o, oame deşearte, că credinţa fără de fapte moarte easte?

²¹Avraam, părintele nostru, au nu s-au îndreptat din fapte, înălţind pre Isaac, fiiul său, pre jertvenic?

²²Vezi, dară, că credinţa lucra dimpreună cu faptele lui şi din fapte s-au plinit credinţa.

²³Şi s-au plinit Scriptura ce zice: „Şi au crezut Avraam lui Dumnezeu şi s-au socotit lui spre dreptate” şi „priiatin al lui Dumnezeu” s-au chemat.

²⁴Vedeţi, dară, că din fapte să îndreptează omul, iară nu numai din credinţă.

²⁵Aşijderea şi Raav, curva, au nu din fapte s-au îndreptat, priimind ispititori şi pre altă cale scoţindu-i?

²⁶Că precum trupul făr’ de suflet mort easte, aşea şi credinţa făr’ de fapte moartă easte.