Read Biblia de la Blaj, 1795 Petru 2 2 Bible Online

Petru 2 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Petru 2 2

¹Şi au fost şi proroci mincinoşi în norod, precum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, carii vor băga eresuri pierzătoare şi să vor lepăda de Stăpânul Cel ce i-au răscumpărat pre ei, aducându-şi lor grabnică perire.

²Şi mulţi vor mearge în urma necurăţiilor lor, prin carii să va huli calea adevărului.

³Şi cu mulţimea cuvintelor celor amăgitoare vor vâna pre voi, a cărora judecata încă demult nu să zăboveaşte şi piiarderea lor nu dormitează.

⁴Că, de vreame ce Dumnezeu pre îngerii carii au greşit nu i-au iertat, ci, cu lanţurile întunearecului în tartar legându-i, i-au dat spre judecată a să păzi,

⁵Şi lumii ceii dintâiu nu au părtinit, ci pre Noe, al optulea mărturisitoriu al dreptăţii l-au păzit, potop lumii celor necredincioşi aducând,

⁶Şi cetăţile sodomleanilor şi ale Gomorului, arzindu-le cu sfărmare, le-au osândit, puind pildă celor ce vor să facă necurăţie,

⁷Şi pre dreptul Lot, carele era năcăjit de petreacerea cea dimpreună a celor făr’ de leage, întru necurăţie, l-au izbăvit,

⁸Că, cu vedearea şi cu auzul, dreptul acela vieţuind între dânşii, din zi în zi, îşi muncea sufletul cel drept cu faptele lor ceale făr’ de leage.

⁹Ştie Domnul pre cei credincioşi a-i izbăvi de ispită, iară pre cei nedrepţi la zioa judecăţii a-i păzi, ca să se muncească;

¹⁰Iară mai vârtos pre cei ce umblă după trup, întru pofta spurcăciunii, şi de domnie nu grijesc, îndrăzneţi, carii îşi plac loruşi măririle hulind, nu să cutremură;

¹¹Unde îngerii, cu tăriia şi cu putearea mai mari fiind, nu pot suferi asupra sa de la Domnul judecata cea cu hulă,

¹²Iară aceştia, ca nişte dobitoace necuvântătoare, cu firea fiind spre piiardere şi stricăciune, întru ceale ce nu înţăleg hulind, întru stricăciunea sa vor peri;

¹³Luând plata nedreptăţii, dezmierdăciunea socotind săturarea cea din toate zilele; spurcaţii şi întinaţii, carii să hrănesc cu înşelăciunile sale, mâncând cu voi,

¹⁴Ochii având plini de preacurvie şi de păcat nepărăsit, amăgind sufletele ceale nestatornice, inimă învăţată în lăcomie având, fiii blăstămului,

¹⁵Carii, lăsând calea cea dreaptă, au rătăcit, urmând căii lui Valaam din Vosor, carele plata nedreptăţii au iubit;

¹⁶Iară mustrare pentru fărdeleagea sa au avut: asin necuvântătoriu cu glas omenesc grăind, au oprit nebuniia prorocului.

¹⁷Aceştea sânt izvoară fără de apă, nori care să poartă de vifor, cărora ceaţa întunearecului în veac să păzeaşte,

¹⁸Pentru că ceale trufaşe ale deşertăciunii spuind, amăgesc cu pofte trupeşti şi cu necurăţii pre cei ce cu adevărat au scăpat de la cei ce vieţuiesc întru înşelăciune,

¹⁹Carii slobozenie acelora făgăduiesc, ei înşişi robi fiind stricăciunii, că de cine easte cineva biruit, aceluia şi rob easte.

²⁰Că, după ce au scăpat de la spurcăciunile lumii prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitoriului Iisus Hristos, deaca iarăşi să biruiesc, cu acealeaşi împletindu-să, făcu-tu-s-au lor ceale de pre urmă mai reale decât ceale dintâiu.

²¹Că mai bine era lor să nu fie cunoscut calea dreptăţii, decât după ce o au cunoscut a să întoarce de la sfânta poruncă, carea s-au dat lor.

²²Că s-au întâmplat lor aceastea adevărată pildă: „Cânele s-au întors la borâtura sa” şi „Porcul spălat în mocirla tinei”.