Read Biblia de la Blaj, 1795 Judecătorii 11 Bible Online

Judecătorii 11 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Judecătorii 11

¹Iară Ieftae Galaaditeanul era tare întru vârtute, şi era el fecior de muiare curvă, carea au născut lui Galaad pe Ietae.

²Şi muiarea lui Galaad i-au născut lui fii, şi, după ce au crescut fiii muierii, au scos pre Ieftae, zicându-i: „Nu vei moşteni în casa tatălui nostru, că tu eşti fecior din muiare curvă”.

³Şi au fugit Ieftae de la faţa fraţilor săi, şi au lăcuit în pământul Tov, şi s-au adunat la Ieftae oameni făcători de rău, şi au ieşit cu el.

⁴Şi au fost după zile când s-au bătut fiii lui Amon cu Israil.

⁵Şi au fost după ce s-au bătut cu fiii lui Israil, au mers bătrânii Galaadului să ia pre Ieftae din pământul Tov.

⁶Şi au zis lui Ieftae: „Vino şi fii noao povăţuitoriu mai mare, ca să dăm războiu asupra fiilor lui Amon”.

⁷Şi au zis Ieftae cătră bătrânii Galaadului: „Au, nu voi m-aţi urât şi m-aţi scos din casa tatălui mieu, şi m-aţi gonit de la voi? Şi pentru ce veniţi la mine acum, când vă năcăjiţi?”

⁸Şi au zis bătrânii Galaadului către Ieftae: „Nu aşea, ne-am întors acum la tine ca să mergi cu noi, şi vom da războiu asupra fiilor lui Amon, şi vei fi noao mai mare preste toţi cei ce lăcuiesc în Galaad”.

⁹Şi au zis Ieftae cătră bărbaţii Galaadului: „De mă întoarceţi pre mine voi, pentru ca să dau războiu asupra fiilor lui Amon, şi-i va da pre ei Domnul în mâinile meale, eu să vă fiu voao mai mare”.

¹⁰Şi au zis bătrânii Galaadului cătră Ieftae: „Domnul, Cel ce aude aceastea, El mijlocitoriu şi mărturie easte că vom face după cuvântul tău aşea”.

¹¹Şi au mers Ieftae cu bătrânii Galaadului, şi l-au pus norodul preste sine cap, şi mai mare povăţuitoriu, şi au grăit Ieftae toate cuvintele sale înaintea Domnului în Masifa.

¹²Şi au trimis Ieftae sol la împăratul fiilor lui Amon, zicând: „Ce e mie şi ţie, că ai venit tu la mine să dai războiu în pământul mieu?”

¹³Şi au răspuns împăratul fiilor lui Amon cătră solii lui Ieftae: „Pentru că Israil, când s-au suit din Eghipt, au luat pământul mieu, de la Arnon până la Iavoc şi până la Iordan, şi acum întoarce-l cu pace, şi mă voiu duce”.

¹⁴Şi s-au întors solii la Ieftae, şi au mai trimis Ieftae soli la împăratul fiilor lui Amon.

¹⁵Carii au zis lui: „Aşea zice Ieftae: «Nu au luat Israil pământul lui Moav, nici pământul fiilor lui Amon.

¹⁶Căci, când s-au suit ei din Eghipt, au mers Israil prin pustie până la Marea Roşie, şi au venit în Cadis.

¹⁷Şi au trimis Israil soli la împăratul Edomului, zicând: ‚Lasă-mă să trec prin pământul tău’. Şi nu au ascultat împăratul Edomului, încă şi la împăratul lui Moav au trimis, şi nu au voit, şi au şezut Israil în Cadis.

¹⁸Apoi s-au dus în pustie, şi au încungiurat pământul Edomului şi pământul lui Moav, şi au venit cătră răsăritul soarelui pământului lui Moav, şi au tăbărât dincolo de Arnon, şi nu au întrat în hotarul lui Moav, că Arnon easte hotarul lui Moav.

¹⁹Şi au trimis Israil soli la Sion, împăratul amoreului, împăratul Esevonului, şi au zis Israil cătră el: ‚Lasă-mă să trec prin pământul tău până la locul mieu’.

²⁰Şi nu au vrut Sion să lasă pre Israil să treacă prin hotarul său, şi au adunat Sion tot norodul său, şi au tăbărât la Iasa, şi au dat războiu cu Israil.

²¹Şi au dat Domnul Dumnezeu lui Israil pre Sion, şi pre tot norodul lui în mâna lui Israil, şi l-au bătut pre el, şi au moştenit Israil tot pământul amoreului, celui ce lăcuia în pământul acela.

²²Şi au moştenit tot hotarul amoreului, de la Arnon până la Iavoc, şi de la pustie până la Iordan.

²³Şi acum, Domnul Dumnezeul lui Israil au râdicat pre amoreul de la faţa norodului Său, Israil, şi tu vei moşteni pre el.

²⁴Au nu câte ţ-au dat ţie, Hamos, dumnezăul tău, acealea le vei moşteni? Şi noi sântem moşteani tuturor, pre carii i-au râdicat Domnul Dumnezeul nostru de la faţa noastră, şi ni i-au dat moştenire.

²⁵Şi acum, au mai bun eşti tu decât Valac, fiiul lui Sepfor, împăratul lui Moav? Carele s-au bătut cu Israil, şi nu l-au biruit pre el.

²⁶Când au lăcuit Israil în Esevon, şi în hotarăle lui [1], şi în pământul Aroir, şi în hotarăle lui, şi în toate cetăţile ceale de lângă Iordan trei sute de ani, şi pentru ce într-atâta vreame nu le-aţi scos?

²⁷Şi acum eu nu am greşit ţie, şi faci cu mine rău, ca să dai războiu asupra mea, Domnul, Cel ce easte judecătoriu, să judece astăzi întră fiii lui Israil şi întră fiii lui Amon»”.

²⁸Şi nu au ascultat împăratul fiilor lui Amon de cuvintele lui Ieftae, care le-au trimis la el.

²⁹Şi Duhul Domnului au fost preste Ieftae, şi încungiurând Galaadul şi pre Manasi, au trecut piscul lui Galaad, şi de la piscul lui Galaad, dincolo de fiii lui Amon.

³⁰Şi s-au făgăduit Ieftae făgăduinţă Domnului, şi au zis: „De vei da pre fiii lui Amon în mâna mea.

³¹Şi va fi, oricarele va ieşi din uşile casii meale mai întâiu înaintea mea, când mă voiu întoarce cu pace de la fiii lui Amon, aduce-l-voiu pre el ardere de tot Domnului”.

³²Şi au trecut Ieftae la fiii lui Amon, ca să dea războiu asupra lor, şi i-au dat pre ei Domnul în mâna lui.

³³Şi i-au bătut pre ei de la Aroir până unde să vine în Semenit, doaozăci de cetăţi, şi până la viile lui Avel, cu bătaie mare foarte, şi s-au înfrânt fiii lui Amon de la faţa fiilor lui Israil.

³⁴Şi întorcându-să Ieftae în Masifa la casa sa, fata lui înainte i-au ieşit lui întru întâmpinare cu tâmpine şi cu danţuri, şi aceasta era fată una născută a lui iubită, şi afară de ea, nici fecior, nici fată nu avea.

³⁵Şi au fost, deaca o au văzut pre ea, şi-au rupt hainele sale, şi au zis: „Vai de mine, fiica mea, m-ai împiedecat, piiadecă te-ai făcut întru ochii miei, că eu am deşchis gura mea pentru tine cătră Domnul, şi nu voiu putea să întorc”.

³⁶Iară ea au zis cătră el: „Deaca ai deşchis gura ta cătră Domnul, fă cu mine după cuvântul care au ieşit din gura ta, pentru care au făcut ţie Domnul izbândă din vrăjmaşii tăi, din fiii lui Amon”.

³⁷Şi au zis ea cătră tatăl său: „Fă mie lucrul acesta: lasă-mă doao luni să mă duc şi să umblu preste munţi, ca să-mi plâng fecioriia mea, eu şi soaţăle meale”.

³⁸Şi i-au zis ei: „Du-te”. Şi o au slobozit pre ea doao luni, şi s-au dus ea şi soaţele ei, şi au plâns fecioriia sa în munţi.

³⁹Şi după ce s-au sfârşit aceale doao luni şi s-au întors ea la tatăl său, el au făcut cu ea după cum s-au fost făgăduit, şi ea nu au fost cunoscut bărbat.

⁴⁰Şi s-au făcut obiceaiu întru Israil, de în tot anul să aduna featele lui Israil să plângă pre fata lui Ietfae Galaaditeanului, patru zile într-un an.