Read Biblia de la Blaj, 1795 Judecătorii 18 Bible Online

Judecătorii 18 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Judecătorii 18

¹În zilele acealea nu era împărat în Israil, şi în zilele acealea neamul lui Dan îşi cerca moştenire unde să lăcuiască, că până în zilele acealea nu s-au fost venit lui moştenire de ajuns întră neamurile fiilor lui Israil.

²Şi au trimis fiii lui Dan din noroadele lor cinci bărbaţi, despre partea lor, foarte tari, din Saraa şi din Estaol, ca să vază pământul şi să-l cearce, şi au zis cătră ei: „Meargeţi şi cercaţi pământul”. Şi au mers până la muntele lui Efraim, până la casa lui Miha, şi s-au odihnit ei acolo, în casa lui Miha.

³Şi, cunoscând ei glasul pruncului levitu-lui, s-au abătut acolo şi au zis lui: „Cine te-au adus aici? Şi ce faci tu aici? Şi ce ai tu aici?”

⁴Iară el au zis cătră ei: „Aşea şi aşea mi-au făcut Miha, şi m-au năimit, şi m-au făcut să fiu lui preot”.

⁵Şi ei i-au zis lui: „Întreabă tu pre Dumnezeu, să cunoaştem, oare îndreptează El calea noastră pre carea meargem?”

⁶Şi au zis lor preotul: „Meargeţi în pace. Înaintea Domnului easte calea voastră pre carea meargeţi”.

⁷Şi s-au dus acei cinci oameni şi au sosit în Lesa, şi au văzut pre norodul cel ce lăcuia într-însa şezind fără de frică, ca şi sidoneanii, odihnind fără de grije, cu nimenea având cuvânt de price pre pământ, moşteani a mari bogăţii, şi departe de la Sidon, şi cuvânt nu avea cu Siriia.

⁸Şi s-au întors acei cinci oameni la fraţii lor, în Saraa şi în Estaol, şi au zis fraţilor săi: „Ce şedeţi voi?”

⁹Şi le-au zis: „Sculaţi-vă şi să ne suim asupra lor, că am văzut pământul, şi, iată, easte bun foarte, şi voi să şedeţi în linişte? Să nu vă leneviţi a mearge să întraţi, ca să moşteniţi pământul.

¹⁰Şi vă veţi sui şi veţi sosi la norod negătit, şi pământul easte larg, că l-au dat Dumnezeu în mâna voastră, loc unde nu easte lipsă de toate lucrurile câte sânt pre pământ”.

¹¹Şi au purces din norodul lui Dan, din Saraa şi din Estaol, şease sute de bărbaţi încinşi cu unealte de războiu.

¹²Şi s-au suit şi au tăbărât în Cariatiarim, în Iuda, pentru aceaea s-au chemat numele locului aceluia Tabăra lui Dan, până în zioa aceasta, iată, dinapoia lui Cariatiarim.

¹³Şi de acolo, au trecut până la muntele lui Efraim şi au venit până la casa lui Miha.

¹⁴Şi au răspuns cei cinci oameni, carii au fost mers să vază pământul Lesii, şi au zis cătră fraţii săi: „Ştiţi că în casele aceastea sânt efod şi terafin şi chip cioplit şi vărsat, deci acum să ştiţi ce să faceţi”.

¹⁵Şi s-au abătut acolo şi au întrat în casa pruncului levitului, în casa lui Miha, şi s-au închinat lui cu pace.

¹⁶Şi cei şease sute de bărbaţi din fiii lui Dan, încinşi cu unealtele lor ceale de războiu, sta la uşile porţii.

¹⁷Şi s-au suit cei cinci oameni, carii merseasă să iscodească pământul, şi, întrând acolo, au luat chipul cel cioplit şi efodul şi terafinul şi chipul cel vărsat; iară preotul sta la uşea porţii cu cei şease sute de bărbaţi încinşi cu unealte de războiu.

¹⁸Şi aceştia au întrat în casa lui Miha şi au luat chipul cel cioplit şi efodul şi terafinul şi chipul cel vărsat; iară preotul au zis cătră ei: „Ce faceţi voi?”

¹⁹Iară ei au zis lui: „Taci, bagă-ţi mâna ta în gură, şi vino cu noi şi vei fi noao tată şi preot. Au, doară, mai bine vei fi preot casii unui om, decât să fii tu preot unui neam şi unii familii în Israil?”

²⁰Şi s-au veselit inima preotului, şi au luat efodul şi terafinul şi chipul cel cioplit şi vărsat, şi au întrat în mijlocul norodului.

²¹Şi s-au întors şi s-au dus, şi şi-au pus marfa şi avearea sa cea de cinste înaintea lor.

²²Şi, după ce s-au depărtat ei de casa lui Miha, iată, Miha şi oamenii carii lăcuia în căsile ceale vecine căsii lui Miha au strigat şi i-au ajuns pre fiii lui Dan.

²³Şi au strigat cătră fiii lui Dan. Iară fiii lui Dan, întorcându-şi feaţele sale, au zis cătră Miha: „Ce easte ţie că ai strigat?”

²⁴Şi au zis Miha: „Că chipul mieu cel cioplit, care mi-am fost făcut mie, aţi luat şi pre popa, şi v-aţi dus, şi ziceţi cătră mine: «Pentru ce strigi?»”

²⁵Iară fiii lui Dan au zis cătră el: „Să nu să auză glasul tău cu noi, ca nu cumva să vă iasă înainte oameni cu suflet amărât, şi să pierzi viiaţa ta şi viiaţa casii tale [1]”.

²⁶Şi s-au dus fiii lui Dan pre calea sa şi, văzind Miha că sânt mai tari decât sine, s-au întors în casa sa.

²⁷Şi fiii lui Dan, după ce au luat ceale ce au făcut Miha şi pre preotul lui, au venit asupra Lesii, preste norodul carele petrecea fără de frică şi fără de grije, şi i-au bătut pre ei cu ascuţitul sabiei şi cetatea o au ars cu foc.

²⁸Şi nu au fost cine să-i mântuiască, că de Sidon era departe, şi cuvânt cu nici un om nu avea ei, şi aceasta era în valea căsii lui Roav, şi au zidit cetatea şi au lăcuit într-însa.

²⁹Şi au chemat numele cetăţii: Dan, pre numele lui Dan, tatălui lor, carele s-au născut lui Israil; iară numele cetăţii mai înainte era Lesa.

³⁰Şi şi-au râdicat şie fiii lui Dan chipul cel cioplit, şi Ionatan, fiiul lui Ghirson, fiiul lui Manasi, el şi feciorii lui era preoţi neamului lui Dan, până la zioa mutării din pământul acela.

³¹Şi le-au rămas lor chipul cel cioplit, care l-au fost făcut Miha, în toate zilele în care era casa lui Dumnezeu în Silom.