Read Biblia de la Blaj, 1795 Judecătorii 19 Bible Online

Judecătorii 19 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Judecătorii 19

¹Şi au fost în zilele acealea, când nu era împărat în Israil, un bărbat levit, carele lăcuia în coastele muntelui Efraim, carele şi-au luat şie muiare ţiitoare din Vitleemul lui Iuda.

²Şi s-au mâniiat pre el ţiitoarea lui şi s-au dus de la el la casa tătâne-său, în Vitleemul lui Iuda, şi au fost acolo patru luni de zile.

³Şi s-au sculat bărbatul ei şi s-au dus la ea să grăiască ei după inima ei, şi să se împace cu ea, şi să o întoarcă pre ea iarăşi la sine, şi, luând cu sine pre pruncul său şi o păreachie de asini, au mers până la casa tatălui ei.

⁴Şi, văzindu-l pre el tatăl featei, au ieşit înaintea lui, şi l-au dus pre el socrul său, tatăl featei, înlăuntru, şi au şezut cu el trei zile, şi au mâncat şi au beut, şi au dormit acolo.

⁵Şi au fost în zioa a patra, mânecând de dimineaţă s-au sculat să meargă, şi au zis tatăl featei cătră ginerile său: „Întăreaşte-ţi inima ta cu o bucăţea de pâine şi apoi meargeţi”.

⁶Şi au şezut, şi au mâncat amândoi împreună şi au beut, şi au zis tatăl featii cătră bărbat: „Rogu-te, rămâi aici şi să se veselească inima ta”.

⁷Şi, sculându-să omul să se ducă, nu l-au lăsat socrul lui şi, şezind iarăşi, au rămas acolo.

⁸Şi în zioa a cincea, mânecând de dimineaţă ca să se ducă, au zis tatăl featei: „Întăreaşte, dară, inima ta cu pâine şi te găteaşte până ce să va pleca zioa”. Şi au mâncat şi au beut amândoi.

⁹Şi, sculându-să omul să se ducă el şi ţiitoarea lui şi pruncul lui, i-au zis lui socrul său, tatăl featei: „Iată, s-au plecat zioa spre sară, rămâi aici încă astăzi şi mâneţi aici, şi să se veselească inima ta, şi mâne de dimineaţă veţi purceade pre calea voastră şi vei mearge la lăcaşul tău”.

¹⁰Şi nu au vrut omul să rămâie şi, sculându-să, au purces şi au venit până în preajma Ievusului, acesta easte Ierusalimul, şi cu el o păreachie de asini înşălaţi, şi ţiitoarea lui cu dânsul.

¹¹Şi au venit până la Ievus, şi zioa să era plecat foarte, şi au zis pruncul cătră stăpânul său: „Vino să ne abatem în cetatea aceasta a ievuseului şi să mânem într-însa”.

¹²Iară stăpânul său au zis cătră el: „Nu ne vom abate în cetate străină, întru carea nu easte dintru fiii lui Israil, ci să treacem până la Gavaa”.

¹³Şi au zis pruncului său: „Vino, şi să ne apropiem la un loc dintru aceastea, şi să mânem au în Gavaa, au în Rama”.

¹⁴Şi, trecând, au mers; şi le-au apus soarele aproape de Gavaa, carea easte întru Veniamin.

¹⁵Şi s-au abătut acolo să între să mâie în Gavaa, şi au întrat şi au şăzut în uliţa cetăţii, şi nu era om carele să-i priimească în casa sa să mâie.

¹⁶Şi, iată, un om bătrân au venit de la lucrurile sale din câmp sara, şi omul acesta şi el era din muntele lui Efraim şi lăcuia în Gavaa; iară oamenii locului era fiii lui Veniamin.

¹⁷Şi, râdicându-şi ochii săi, au văzut pre omul cel călătoriu în uliţa cetăţii, şi i-au zis omul cel bătrân: „Unde mergi şi de unde vii?”

¹⁸Şi i-au răspuns lui: „De la Vitleemul lui Iuda treacem noi, până la coastele muntelui lui Efraim, eu de acolo sânt, şi am mers până în Vitleemul lui Iuda, şi eu mă duc la casa mea, şi nu easte om carele să mă priimească în casă.

¹⁹Şi paie şi de mâncare asinii noştri au, şi pâine şi vin am eu, şi slujnica ta şi pruncul carele easte cu robii tăi de nimica nu avem lipsă”.

²⁰Şi au zis omul cel bătrân: „Pace ţie, toată lipsa ta eu o voiu plini, numai în uliţă să nu mâi”.

²¹Şi l-au băgat pre el în casa sa, şi au aşezat asinii lui, şi lor le-au spălat picioarele, şi au mâncat şi au beut.

²²Şi, vesălindu-să ei, iată, bărbaţii cetăţii, fiii cei fără de leage, au încungiurat casa şi au bătut în uşe, şi au zis cătră omul cel bătrân, stăpânul căsii: „Scoate pre omul cel ce au întrat în casa ta, ca să-l cunoaştem pre el”.

²³Şi au ieşit la ei omul, stăpânul casii, şi au zis cătră ei: „Ba, fraţilor, să nu faceţi rău, deaca au întrat omul acesta în casa mea, să nu faceţi nebuniia aceasta.

²⁴Iată, fata mea, fecioară, şi ţiitoarea lui, scote-le-voiu pre eale afară, şi le smeriţi pre eale, şi le faceţi ce e bun înaintea ochilor; iară bărbatului acestuia să nu faceţi cuvântul nebuniei aceştiia”.

²⁵Şi nevrând oamenii să asculte de el, au luat bărbatul ţiitoarea sa şi o au scos la ei afară, şi o au cunoscut pre ea, şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa, şi o au slobozit când să lumina de zio.

²⁶Şi au venit muiarea de cătră dimineaţă, şi au căzut la uşea căsii omului unde era bărbatul ei, până s-au luminat.

²⁷Şi după ce s-au luminat dimineaţa, au deşchis bărbatul ei uşile, ieşind ca să-şi meargă calea sa, şi, iată, muiarea lui, ţiitoarea, căzută lângă uşea casii, şi mâinile ei pre prag.

²⁸Şi au zis cătră ea: „Scoală-te şi să meargem”. Şi nu au răspuns lui, că au fost moartă, şi, luându-o, o au pus pre asin şi, sculându-să, s-au dus la casa sa.

²⁹Şi, întrând în casa sa, au luat sabiia şi, apucând pre ţiitoarea sa, o au împărţit după oasăle ei în doaosprăzeace părţi şi le-au trimis la toate neamurile lui Israil.

³⁰Şi au fost, toţi cei ce vedea zicea: „Nu s-au făcut, nici s-au văzut aşea din zioa de când s-au suit fiii lui Israil din pământul Eghiptului, până în zioa aceasta”. Şi au poruncit oamenilor pre carii i-au trimis, zicând: „Aceastea să grăiţi cătră tot Israilul,