Read Biblia de la Blaj, 1795 Judecătorii 5 Bible Online

Judecătorii 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Judecătorii 5

¹Şi au cântat Devora şi Varac, fiiul lui Avineem, în zioa aceaea, zicând:

²„Descoperitu-s-au descoperire în Israil, când şi-au adus norodul bunăvoia sa. Binecuvântaţi pre Domnul!

³Auziţi, împăraţi, şi băgaţi în urechi, domni, eu Domnului voiu cânta, şi voiu cânta Dumnezeului lui Israil.

⁴Doamne, când ai ieşit Tu din Seir, şi când ai trecut prin câmpul Edomului, pământul s-au cutremurat, şi ceriul s-au turburat, şi norii au picat apă.

⁵Munţii s-au clătit de faţa Domnului, Eloi, însuşi Sinai de faţa Domnului Dumnezeului lui Israil.

⁶În zilele lui Samegar, fiiul lui Anat, în zilele Iailei, au încetat căile, şi cei ce umbla pre căi au mers pre căi strâmbe.

⁷Încetat-au cei putearnici în Israil, încetat-au, până când s-au sculat Devora, până când s-au sculat maică în Israil.

⁸Au ales dumnezei noi, atunci s-au bătut cetăţile domnilor, acoperirea fecioarelor, pavăza şi suliţa de să vor arăta în patruzeci de mii întru Israil.

⁹Inima mea la ceale rânduite lui Israil, putearnicii norodului, binecuvântaţi pre Domnul!

¹⁰Cei ce încălecaţi pre asini neatezi la amiiazăzi, cei ce şedeţi la judecată şi umblaţi pre calea sfeatnicilor, grăiţi.

¹¹Râdica-vor glasurile sale cei ce cântă cu unealte în mijlocul celor ce să veselesc; acolo vor da dreptăţile. Doamne, dreptăţi întăreaşte întru Israil. Atunci s-au pogorât în cetăţile sale norodul Domnului.

¹²Scoală-te, scoală-te, Devora! Scoală-te, scoală-te, grăiaşte cântare, scoală-te, Varac, întăreaşte, Devoro, pre Varac, şi robeaşte robimea ta, fiiul lui Avineem!

¹³Atunci s-au mărit tăriia lui, Doamne smereaşte supt picioarele meale pre cei mai tari decât mine.

¹⁴Norodul lui Efraim i-au dezrădăcinat pre ei în vale, şi fratele tău, Veniamin, întru noroadele sale, de la mine Mahir s-au pogorât cercând, şi de la Zavulon bărbaţi putearnici în toiagul povestirei cărturariului.

¹⁵Şi povăţuitorii lui Isahar cu Devora şi cu Varac, aşea Varac în vale au trimis pedestrii săi în partea lui Ruvin, mari sânt cercetările inimii.

¹⁶Pentru ce şezi întră mosfadimi, ca să auzi şuierăturile celor ce să scoală ca să vie la ale lui Ruvin, mari sânt cercetările inimii.

¹⁷Galaad dincolo de Iordan au întins corturile, şi Dan pentru ce s-au îndeletnicit la luntri? Asir au şezut la marginea mării, şi la ieşirile ei au întins corturi.

¹⁸Zavulon, care şi-au aruncat sufletul său la moarte, şi Neftalim, la înălţimile ţarinii.

¹⁹Venit-au la el împăraţi şi s-au rânduit la bătaie, atunci au dat războiu împăraţii lui Hanaan în Tanaah, la apa Maghedo, şi lăcomiia argintului nu au luat.

²⁰Din ceriu s-au oştit stealele, din rândul lor s-au oştit cu Sisara.

²¹Păraiele Chisonului au lăpădat afară stârvurile lor, păraiele Cadiminului, păraiele Chisonului, călca-l-va pre el de tot sufletul mieu cel tare.

²²Atunci s-au tăiat unghile cailor fugând degrab cei tari a lor.

²³«Blăstămaţi pre Miroz, zice îngerul Domnului, cu blăstăm să blăstămaţi pre cei ce lăcuiesc într-însul, că nu au venit spre ajutoriu Domnului, ajutoriul vostru, Domnul, întru ostaşi putearnic».

²⁴Blagoslovită să fie întră muieri Iail, muiarea lui Haver Cheneului, dintru muierile din cort să fie blagoslovită.

²⁵Apă au cerut de la ea, şi lapte i-au dat lui, în blid domnesc i-au adus unt.

²⁶Mâna sa cea stângă la ţeruş o au întins, şi dreapta sa la maiul celor ce să ostenesc, cu maiul au lovit pre Sisara, au sfredelit capul lui, au găorit tâmpla lui.

²⁷Întră picioarele ei, îngreoindu-să, au căzut, şi au adormit întră fluierile ei, întru care s-au plecat, în ce chip s-au închis acolo, au căzut ticăloşeaşte.

²⁸Pre fereastră s-au uitat muiarea lui Sisara şi au strigat: «Pentru ce au întârziiat carul lui a veni? Pentru ce au zăbovit urmele carălor lui?»

²⁹Jupâneasăle ceale înţăleapte ale ei au răspuns cătră ea, şi ea iarăşi întorcea cuvintele sale şieşi:

³⁰«Au, doară, nu-l vor afla pre el împărţind prăzi? O fată sau doao feate fieştecărui bărbat, prăzile văpsealelor sânt ale lui Sisara, prăzile văpsealelor a împiestririi, văpsală a împiestritorilor, aceaste prăzi sânt împregiurul grumazului lui».

³¹Aşea să piiară toţi vrăjmaşii tăi, Doamne! Iară cei ce Te iubesc pre Tine să fie ca răsăritul soarelui întru putearea sa!”

³²Şi au odihnit pământul patruzeci de ani.