Read Biblia de la Blaj, 1795 Apocalipsul 14 Bible Online

Apocalipsul 14 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Apocalipsul 14

¹Şi am văzut, şi. Iată, Mielul stand pre muntele Sionului, şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii, carii avea numele Tatălui Lui scris în frunţile sale.

²Şi am auzit glas din ceriu, ca un glas de ape multe şi ca un glas de tunet mare, şi am auzit glas de alăutari, zicând cu alăutele lor.

³Şi cântă ca o cântare noao înaintea scaonului şi înaintea celor patru fiiară şi înaintea celor bătrâni; şi nime nu putea învăţa cântarea, fără numai aceale o sută patruzăci şi patru de mii, cumpăraţi de pre pământ.

⁴Aceştia sânt carii nu s-au întinat cu muieri, că sânt verguri. Aceştia urmează pre Miel oriunde să va duce. Aceştia sânt cumpăraţi din oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.

⁵Şi în gura lor nu s-au aflat înşălăciune, că nevinovaţi sânt înaintea scaonului lui Dumnezeu.

⁶Şi am văzut alt înger, zburând în mijlocul ceriului, având Evanghelie veacinică, ca să binevestească celor ce lăcuiesc pre pământ şi la tot neamul şi săminţiei şi limbii şi norodului,

⁷Zicând cu glas mare: „Teameţi-vă de Dumnezeu şi daţi mărire Lui, că au venit ceasul judecăţii Lui şi vă închinaţi Celui ce au făcut ceriul şi pământul şi marea şi izvoarăle apelor!”

⁸Şi au venit alt înger, zicând: „Au căzut, au căzut Vavilonul, cetatea cea mare, că din vinul măniei curviei sale au adăpat toate neamurile!”

⁹Şi au venit al treilea înger după ei, zicând cu glas mare: „De să va închina neştine fierii şi chipului ei şi va luoa sămnul în fruntea sa sau în mâna sa,

¹⁰Şi acesta va bea din vinul măniei lui Dumnezeu, mestecat cu amăreală în păharul măniei Lui, şi să va chinui în foc şi în piiatră pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

¹¹Şi fumul chinului lor să suia în veacii veacilor. Şi nu au odihnă, zioa şi noaptea, cei ce să închină fierii şi chipului ei, şi de va luoa neştine sămnul numelui ei.

¹²Aici easte răbdarea sfinţilor, aici cei ce păzăsc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”.

¹³Şi am auzit glas din ceriu zicând mie: „Scrie: «Fericiţi cei morţi în Domnul, carii mor de acum!» «Aşa, zice Duhul, ca să odihnească de ostenealele sale, iară faptele lor vor mearge cu ei!»”

¹⁴Şi am văzut, şi, iată, nor alb, şi Cel ce şedea pre nor aseamenea Fiiului Omenesc, având în capul Său cunună de aur şi în mâna Sa seacere ascuţită.

¹⁵Şi au ieşit alt înger din besearică, strigând cu glas mare Celui ce şedea pre nor: „Aruncă seacerea Ta şi seaceră, că Ţ-au venit ceasul seacerii, că s-au uscat săcerişul pământului”.

¹⁶Şi Cel ce şeade pre nor au aruncat seacerea Sa pre pământ şi s-au săcerat pământul.

¹⁷Şi au ieşit alt înger din besearica cea din ceriu, având şi el seacere ascuţită.

¹⁸Şi alt înger au ieşit din oltariu, având puteare preste foc, şi au strigat cu glas mare celui ce avea seacere ascuţită, zicând: „Aruncă seacerea ta cea ascuţită şi culeage strugurii viii pământului, că sânt copţi stru-gurii ei”.

¹⁹Şi au aruncat îngerul seacerea sa pre pământ şi au cules viia pământului şi o au aruncat în teascul cel mare al măniei lui Dumnezeu.

²⁰Şi s-au călcat teascul afară de cetate şi au ieşit sânge din teasc, până la frânele cailor de o mie şi şease sute de stadii.