Read Biblia de la Blaj, 1795 Apocalipsul 16 Bible Online

Apocalipsul 16 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Apocalipsul 16

¹Şi am auzit glas mare din besearică zicând celor şeapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi fialele mâniei lui Dumnezeu pre pământ!”

²Şi s-au dus cel dintâiu şi au vărsat fiiala sa pre pământ. Şi s-au făcut rană mare şi rea în oamenii cei ce avea semnul fierii şi s-au închinat chipului ei.

³Şi îngerul cel de al doilea au vărsat fiiala sa în mare şi s-au făcut sânge ca de mort şi tot sufletul viu au murit în mare.

⁴Şi al treilea înger au vărsat fiiala sa în râuri şi în izvoarăle apelor şi s-au făcut sânge.

⁵Şi am auzit pre îngerul apelor zicând: „Drept eşti, Doamne, Cel ce eşti şi Cel ce erai şi Cel cuvios, că ai judecat aceastea:

⁶Că sângele sfinţilor şi al prorocilor l-au vărsat şi le-ai dat lor sânge să bea. Că vreadnici sânt!”

⁷Şi am auzit pre altul, din oltariu, zicând: „Aşea, Doamne Dumnezeule, Atotţiitoriule, adevărate şi dreapte sânt judecăţile Tale!”

⁸Şi al patrulea înger au vărsat fiiala sa în soare şi i s-au dat lui cu căldură să năcăjească pre oameni şi cu foc.

⁹Şi s-au înnăduşit oamenii cu zăduf mare, şi au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are puteare preste năcazurile aceastea, şi nu s-au pocăit ca să dea mărire Lui.

¹⁰Şi al cincea înger au vărsat fiala sa pre scaonul fiiarii şi s-au făcut împărăţiia ei întunecoasă [1] şi îşi muşca limbile sale de dureare.

¹¹Şi au hulit pre Dumnezeul ceriului de durerile şi de ranele sale şi nu s-au pocăit de faptele sale.

¹²Şi îngerul cel de al şeaselea au vărsat fiiala sa în râul cel mare al Eufratului şi au săcat apa lui, ca să se gate cale împăraţilor de la răsăritul soarelui.

¹³Şi am văzut din gura bălaurului şi din gura fiiarăi şi din gura prorocului celui mincinos trei duhuri necurate, aseamenea broaştelor.

¹⁴Că sânt duhurile dracilor, care fac seamne, care merg la împăraţii pământului şi la toată lumea, ca să-i adune pre ei la războiul zilii ceii mari a lui Dumnezeu Atotţiitoriului.

¹⁵„Iată, viu ca furul. Fericit e cel ce priveghează şi păzeaşte veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vază ruşinea lui!”

¹⁶Şi i-au strâns pre ei la locul ce să chiiamă, jidoveaşte, Armaghedon.

¹⁷Şi al şeaptelea înger au vărsat fiiala în aer şi au ieşit glas mare din besearica scaon, zicând: „S-au făcut!”

¹⁸Şi s-au făcut glasuri şi fulgeri şi tunete, şi cutrămur de pământ mare s-au făcut, ca care nu au fost de când sânt oamenii pre pământ, ca acest cutremur de pământ aşea mare.

¹⁹Şi s-au făcut cetatea cea mare în trei părţi, şi cetăţile neamurilor au căzut, şi Vavilonul cel mare au venit în minte [2], înaintea lui Dumnezeu, ca să-I dea Lui păharul vinului măniei iuţimei Lui.

²⁰Şi tot ostrovul au fugit şi munţii nu s-au aflat.

²¹Şi grindine mare, ca talant, s-au pogorât din ceriu pre oameni. Şi au hulit oamenii pre Dumnezeu de năcazul grindinii, că mare foarte easte necazul ei.