Read Biblia de la Blaj, 1795 Apocalipsul 18 Bible Online

Apocalipsul 18 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Apocalipsul 18

¹Şi după aceasta, am văzut înger pogorându-să din ceriu, care avea puteare mare, şi pământul s-au luminat de mărirea lui.

²Şi au strigat întru tărie cu glas mare, zicând: „Au căzut Vavilonul cel mare şi s-au făcut lăcaş dracilor şi pază a tot duhul necurat şi pază a toată pasărea necurată şi urâtă.

³Că din vinul măniei curviei ei au beut toate neamurile, şi împăraţii pământului cu ea au curvit, şi neguţătorii pământului din putearea desfătărilor ei s-au îmbogăţât”.

⁴Şi am auzit glas din ceriu zicând: „Ieşiţi dintr-însa, norodul mieu, ca să nu vă împărtăşiţi păcatelor ei şi ca să nu luaţi din bătăile ei.

⁵Că au ajuns păcatele ei până la ceriu şi Şi-au adus aminte Dumnezeu de nedreptăţile ei.

⁶Daţi ei, precum şi ea v-au dat voao, şi îi îndoiţi ei îndoite după faptele ei; în păha-rul cu care au amestecat, mestecaţi ei îndoit.

⁷Cât s-au mărit pre sine şi întru desfătări au fost, atâta chin şi plângere daţi ei. Că zice în inima sa: «Şez împărăteasă şi văduvă nu sânt şi plângere nu voiu vedea!»

⁸Pentru aceaea, într-o zi vor veni bătăile ei: moartea şi plângerea şi foamea, şi cu foc va arde, că tare e Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă pre ea.

⁹Şi vor jeli pre ea şi vor plânge de ea împăraţii pământului, cei ce au curvit şi s-au dezmirdat cu ea, când vor vedea fumul focului ei,

¹⁰Departe sânt pentru frica chinului ei, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, Vavilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas au venit judecata ta!»

¹¹Şi neguţătorii pământului plâng şi jelesc pre ea, că negoţul lor nime nu-l cumpără mai mult.

¹²Negoţul aurului şi al argintului şi al petrii scumpe şi al mărgăritariului şi al visonului şi al porfirii şi al mătăsii şi al ruşealei şi tot lemnul tuinului şi tot vasul de elefant şi tot vasul de lemn scump şi de aramă şi de fier şi de marmore,

¹³Şi scorţişoare şi mirodenii şi mirul şi tămâia şi vinul şi untuldelemn şi făina de grâu şi grâul şi dobitoacele şi oile şi caii şi căruţele şi robii şi sufletele oamenilor.

¹⁴Şi poamele poftei sufletului tău s-au depărtat de la tine, şi toate ceale grase şi veasele au perit de la tine şi mai mult nu le vei afla.

¹⁵Neguţătorii acestora, carii s-au îmbogăţit de la ea, departe vor sta pentru frica chinului ei, plângând şi tânguind,

¹⁶Şi zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată cu vison şi cu porfiră şi cu roşiu şi cea aurită cu aur şi cu piiatră scumpă şi cu mărgăritariuri! Că într-un ceas au pustiit atâtea bogăţii!»

¹⁷Şi tot chivernisitoriul şi toată gloata corăbiei şi corăbiiarii şi oricâţi lucră în mare de departe au stătut,

¹⁸Şi văzind fumul focului ei au strigat, zicând: «Carea au fost aseamenea aceştii cetăţi mari?»

¹⁹Şi ş-au pus pulbere pre capetele sale şi au strigat cu plângere şi cu tânguire, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, întru carea s-au îmbogăţit de preţul ei toţi cei ce au corăbii în mare, că într-un ceas s-au pustiit!»

²⁰Bucură-te de ea, ceriule şi sfinţii apostoli şi proroci, că au judecat Dumnezeu judecata voastră dintr-însa”.

²¹Şi un înger tare au rădicat o piiatră ca de moară şi o au aruncat în mare, zicând: „Aşea de reapede să va arunca Vavilonul, cetatea cea mare, şi nu să va afla!

²²Şi glasul alăutarilor a musicilor şi a fluieraşilor şi a trâmbitaşilor nu să va auzi mai mult întru tine; şi tot meşterul a tot meşteşugul nu să va afla mai mult în tine, şi sunetul morii nu să va auzi mai mult în tine.

²³Şi lumina făcliei nu va lumina mai mult în tine, şi glas de mire şi de mireasă nu să va auzi mai mult în tine; că neguţătorii tăi era boiarii pământului, căci cu fermecătoriia ta s-au înşelat toate neamurile.

²⁴Şi într-însa s-au aflat sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ucişi pre pământ”.