Read Biblia de la Blaj, 1795 Apocalipsul 6 Bible Online

Apocalipsul 6 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Apocalipsul 6

¹Şi am văzut, deacă au deşchis Mielul o peceate din ceale şeapte, şi am auzit pre una din ceale patru fiiară zicând, ca un glas de tunet: „Vino şi vezi!”

²Şi am văzut şi, iată, un cal alb, şi cel ce şedea pre el avea arc; şi s-au dat lui cunună şi au ieşit biruind şi ca să biruiască.

³Şi deacă au deşchis a doao peceate, am auzit pre a doao fiiară zicând: „Vino şi vezi!”

⁴Şi au ieşit alt cal, roşu; şi celui ce şedea pre el s-au dat ca să ia pacea de pre pământ şi ca să se omoară unul pre altul; şi s-au dat lui sabie mare.

⁵Şi deacă au deşchis a treia peceate, am auzit pre fiara a treia zicând: „Vino şi vezi!” Şi am văzut şi, iată, un cal negru şi cel ce şedea pre el avea cumpănă în mâna sa.

⁶Şi am auzit glas în mijlocul celor patru fiiară, zicând: „Un şinic de grâu cu un dinariu şi trei şinici de orz cu un dinariu; şi vinul şi untuldelemn să nu-l strâci.

⁷Şi deacă au deşchis a patra peceate, am auzit glasul fierii ceii de a patra, zicând: „Vino şi vezi!”

⁸Şi am văzut şi, iată, un cal galbin şi celui ce şedea pre el îi era numele Moartea; şi iadul vinea cu ea; şi s-au dat lor puteare ca să omoară preste a patra parte de pământ, cu sabie şi cu foame şi cu moarte şi de fierile pământului.

⁹Şi deacă au deşchis a cincea peceate, am văzut supt oltariu sufletele celor omorâţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturisirea cea avea.

¹⁰Şi striga cu glas mare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel ce eşti sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu izbândeşti sângele nostru, de cei ce lăcuiesc pre pământ?”

¹¹Şi fieştecăruia s-au dat haine albe şi li s-au zis lor ca să odihnească încă puţină vreame, până ce să vor plini şi cei dimpreună cu dânşii, slugi şi fraţi ai lor, carii vor să se omoară, ca şi ei.

¹²Şi am văzut, deacă au deşchis pecea-tea a şeasea, iată, s-au făcut mare cutremur de pământ şi soarele s-au înnegurit ca un sac de păr şi luna s-au făcut ca sângele,

¹³Şi stealele ceriului au căzut pre pământ, ca cum lapădă smochinul smochinele ceale crude ale lui, când să clăteaşte de vânt mare.

¹⁴Şi ceriul s-au întors ca o carte învălită şi tot muntele şi ostrovul s-au mişcat din locurile sale.

¹⁵Şi împăraţii pământului şi domnii şi bogaţii şi stăpânii şi cei putearnici şi tot cel rob şi cel slobod s-au ascuns în peşteră şi în pietrile munţilor,

¹⁶Şi zic munţilor şi pietrilor: „Cădeţi preste noi şi ne ascundeţi de cătră faţa Celui ce şeade pre scaon şi de măniia Mielului;

¹⁷Şi au venit zioa cea mare a măniei Lui, şi cine poate să stea?”