Read Biblia de la Blaj, 1795 Rut 1 Bible Online

Rut 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Rut 1

¹Şi au fost în zilele întru care judeca judecătorii, s-au făcut foamete pre pământ, şi au mers un om din Vitleemul lui Iuda ca să lăcuiască în ţarina lui Moav, el şi muiarea lui, şi doi fii a lui.

²Şi numele bărbatului, Elimeleh, şi numele muierii lui, Noemia, şi numele celor doi feciori ai lui, Maalon şi Heleon, efrateani din Vitleemul lui Iuda, şi au venit în ţarina lui Moav şi era acolo.

³Şi au murit Elimeleh, bărbatul Noeminii, şi au rămas ea şi cei doi feciori ai ei.

⁴Şi şi-au luat ei şie muieri moaviteance, numele uniia, Orfa, şi numele ceiialalte, Rut, şi au lăcuit acolo vro zeace ani.

⁵Şi au murit amândoi, Maalon şi Heleon, şi au rămas muiarea de bărbatul său şi de amândoi feciorii săi.

⁶Şi s-au sculat ea şi amândoao nurorile ei, şi s-au întors din ţarina lui Moav, că au fost auzit în ţarina lui Moav cum că Domnul au cercetat pre norodul său cu dare de pâine.

⁷Şi au ieşit din locul unde era acolo, şi amândoao nurorile ei împreună cu ea, şi mergea pre cale ca să se întoarcă în pământul lui Iuda.

⁸Şi au zis Noemin cătră amândoao nurorile sale: „Meargeţi şi vă întoarceţi fieştecarea la casa sa cea părintească, să facă Domnul cu voi milă, cum aţi făcut şi voi cu cei morţi şi cu mine.

⁹Dea Domnul voao să aflaţi odihnă fieştecarea în casa bărbatului său”. Şi le-au sărutat pre eale, şi eale, înălţindu-şi glasul său, au plâns.

¹⁰Şi au zis ei: „Cu tine ne vom întoarce la norodul tău”.

¹¹Iară Noemin le-au zis lor: „Întoarceţi-vă, fiicele meale, pentru ce să meargeţi cu mine? Au, doară, mai sânt încă fii în pântecele mieu, carii să vă fie voao bărbaţi?

¹²Întoarceţi-vă, dară, fiicele meale, că eu am îmbătrânit, cât mai mult nu sânt de bărbat, că de aş putea zice că am vârstă să mă mărit şi să nasc fii.

¹³Au, doară, veţi aştepta până vor creaşte mari? Au lor vă veţi ţinea, ca să nu vă măritaţi după alt bărbat? Nu, fiicele meale, că m-am amărât foarte pentru voi, că mâna Domnului au ieşit asupra mea”.

¹⁴Iară eale, râdicând glasul său, iarăşi au plâns, şi au sărutat Orfa pre soacră-sa şi s-au întors la norodul său; iară Rut s-au dus cu dânsa.

¹⁵Şi au zis Noemin cătră Rut: „Iată, cumnată-ta s-au întors la norodul său şi la dumnezăii săi, întoarce-te, dară, şi tu după cumnată-ta”.

¹⁶Iară Rut au zis: „Să nu mă întimpine pre mine ca să te las pre tine, sau să mă întorc îndărăpt de la tine, că unde vei mearge tu, şi eu voiu mearge, şi unde te vei sălăşlui tu, şi eu mă voiu sălăşlui, norodul tău, norodul mieu, şi Dumnezeul tău, Dumnezeul mieu.

¹⁷Şi unde vei muri tu, voiu muri şi eu, şi acolo mă voiu îngropa, aceastea să-mi facă mie Domnul, şi aceastea să-mi adaogă, că moartea mă va despărţi pre mine de la tine”.

¹⁸Deci, văzind Noemin că să întăreaşte ea ca să meargă cu sine, au încetat a mai grăi cătră ea.

¹⁹Şi au mers amândoao până au sosit în Vitleem, şi au fost după ce au venit eale în Vitleem, s-au auzit în toată cetatea de eale, şi au zis: „Oare aceasta easte Noemin?”

²⁰Iară ea au zis cătră eale: „Nu mă chemaţi pre mine Noemin, ci mă chemaţi Amărâtă, că m-au amărât pre mine Cel Atotputearnic [1] foarte.

²¹Eu plină m-am dus, şi deşeartă m-au întors Domnul. Şi pentru ce mă chemaţi Noemin? Şi Domnul m-au smerit pre mine, şi Cel Atotputearnic m-au năcăjit”.

²²Şi s-au întors Noemin şi Rut Moaviteana, nora ei, cu ea din ţarina lui Moav, şi au sosit eale în Vitleem la începutul seacerii orzului.