Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Facerea 18 Bible Online

Facerea 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Facerea 18

¹Domnul i S’a arătat [lui Avraam] la stejarul Mamvri, pe când el şedea în pragul cortului său sub zăduful amiezei.

²Şi ridicându-şi el ochii, s’a uitat; şi iată, trei Oameni îi stăteau în faţă; şi de cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s’a închinat până la pământ[1].

³Şi a zis: „Doamne[2], dac’am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău!

⁴Să se aducă puţină apă! Spălaţi-Vă picioarele şi odihniţi-Vă sub acest copac;

⁵eu voi aduce pâine şi veţi mânca, după care Vă veţi duce’n calea Voastră, de vreme ce-aţi trecut pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!”

⁶Şi a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făinuţă de grâu, frământă şi fă azime[3]!”

⁷Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel fraged şi frumos şi l-a dat slugii, care-a dat zor să-l gătească.

⁸Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul pe care-l gătise şi le-a pus înaintea Lor; şi Ei au mâncat în timp ce el stătea alături de Ei, sub copac.

⁹Şi au zis către el Oamenii aceia: „Unde este Sarra, femeia ta?” Răspunzând, el a zis: „Iată, în cort!”

¹⁰Iar Acela a zis: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin din nou pe la tine, şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Dar Sarra a auzit din uşa cortului, fiind în spatele lui.

¹¹Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sarrei îi încetase rânduiala femeii.

¹²Şi Sarra a râs[4] în sine, zicându-şi: „Dacă nu mi-a fost mie pân’acum, darmite că stăpânul meu e bătrân”…

¹³Atunci a zis Domnul către Avraam: „De ce a râs Sarra în sine, zicându-şi: Oare’ntr’adevăr voi naşte, aşa bătrână cum sunt?…

¹⁴Oare e ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea asta am să vin pe la tine, şi Sarra va avea un fiu!”

¹⁵Dar Sarra a tăgăduit, zicând: „N’am râs!”, căci se înspăimântase[5]. Acela însă i-a zis: „Ba ai râs!”

¹⁶Apoi sculându-Se de acolo, Oamenii au cătat spre Sodoma şi Gomora; iar Avraam mergea cu Ei să-I petreacă.

¹⁷Dar Domnul a zis: „Oare-i voi ascunde Eu lui Avraam, sluga Mea, ceea ce am de gând să fac,

¹⁸de vreme ce Avraam va să devină un popor mare şi puternic şi printr’însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului?

¹⁹Căci pe el l-am ales Eu să le poruncească fiilor lui şi casnicilor săi de după el să umble’n calea Domnului făcând judecată şi dreptate, pentru ca Domnul să aducă asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit”.

²⁰Şi a zis Domnul: „Mare-i strigarea’mpotriva Sodomei şi Gomorei, şi mari fără margini sunt păcatele lor.

²¹Aşadar, Mă voi pogorî şi voi vedea dacă faptele lor se potrivesc cu strigarea care’mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să ştiu”[6].

²²Oamenii[7] au plecat de acolo şi mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului.

²³Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? şi-i va fi oare celui drept ca şi cum ar fi păcătos?

²⁴Presupunând că’n cetatea aceea sunt cincizeci de drepţi, îi vei face să piară? Oare nu vei cruţa tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepţi ce se află’n cetate?

²⁵Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos şi să-i fie celui drept ca şi cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?”

²⁶Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepţi în sânul cetăţii, de dragul lor voi cruţa tot locul”.

²⁷Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Domnul meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!

²⁸Să presupunem că din cei cincizeci de drepţi lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?” El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci şi cinci, nu o voi pierde”.

²⁹Şi din nou I-a grăit [Avraam] şi I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?” Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde”.

³⁰Şi a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar treizeci?” Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde”.

³¹Şi a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?” El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde”.

³²Şi [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?” Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde”.

³³Şi dacă Domnul Şi-a isprăvit vorba cu Avraam, S’a dus; iar Avraam s’a întors la locul său.