Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Facerea 19 Bible Online

Facerea 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Facerea 19

¹Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre seară; iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s’a ridicat să-I întâmpine şi s’a plecat cu faţa până la pământ

²şi a zis: „Rogu-vă, Domnii mei, abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi rămâneţi acolo peste noapte; spălaţi-Vă picioarele, iar mâine Vă veţi scula de dimineaţă şi Vă veţi duce’n drumul Vostru”. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliţă”[1].

³Dar el a stăruit atât de mult[2], încât Ei s’au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a făcut ospăţ; şi azime Le-a copt, iar Ei au mâncat.

⁴Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat, oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tânăr până la bătrân, tot poporul pân’la unul, au înconjurat casa

⁵şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară, ca să-i cunoaştem[3]!”

⁶Lot a ieşit la ei în faţa uşii, a închis uşa după el

⁷şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog, nu faceţi răul!

⁸Iată, eu am două fete care n’au cunoscut bărbat; vi le-aduc să faceţi cu ele ce vă place[4], numai Acelor Oameni să nu Le faceţi nimic, de vreme ce-au intrat sub acoperişul casei mele!”

⁹Dar ei au zis către el: „Dă-te la o parte! Eşti un venetic, şi-acum faci pe judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău decât lor!” Şi s’au năpustit asupra lui Lot şi s’au apropiat de uşă s’o spargă.

¹⁰Dar Oamenii Şi-au întins mâna, l-au tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat uşa;

¹¹iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la mic pân’la mare, aşa că s’au lăsat păgubaşi să mai caute uşa.

¹²Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi, pe fiii tăi, pe fetele tale sau pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din locul acesta,

¹³căci Noi avem să nimicim locul acesta, pentru că strigarea’mpotriva lor s’a suit la faţa Domnului, şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.

¹⁴Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, cei ce aveau să le ia[5] pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va să piardă cetatea”. Ginerilor însă li s’a părut că el glumeşte.

¹⁵Iar în revărsatul zorilor, îl zoreau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale pe care le ai [aici] şi ieşi, ca nu cumva să pieri odată cu nelegiuirile cetăţii!”

¹⁶Cum însă el zăbovea, îngerii l-au apucat de mână, pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui, Domnul având milă de el.

¹⁷Şi a fost că după ce l-au scos afară, [unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiţi înapoia ta, nici să te opreşti în Câmpie[6], ci scapă la munte, ca nu cumva să fii mistuit împreună cu ei!”

¹⁸Dar Lot Le-a zis: „Nu, Doamne[7], Te rog!

¹⁹Iată că robul Tău a aflat milă’n faţa ochilor Tăi şi mare-i bunăvoinţa[8] pe care-o ai faţă de mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug în munte, ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi să mor.

²⁰Iată cetatea aceasta: destul de aproape ca să fug în ea, e şi destul de neînsemnată. În ea îmi va fi scăparea. Lasă-mă să scap într’însa – aşa-i că ea nu’nseamnă mare lucru? – şi să rămân în viaţă!”

²¹Şi i-a zis: „Iată, de dragul feţei tale îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi ruina cetatea de care vorbeşti.

²²Grăbeşte-te dar şi fugi în ea; că Eu nu pot face nimic până nu vei ajunge tu acolo”. De aceea s’a şi numit cetatea aceea Ţoar.

²³Se ridica soarele deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar.

²⁴Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc de la Domnul, din cer,

²⁵şi a nimicit cetăţile acestea şi toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce odrăslea din pământ.

²⁶Femeia lui [Lot] însă s’a uitat înapoi şi s’a prefăcut în stâlp de sare[9].

²⁷Iar dis-de-dimineaţă a alergat Avraam la locul unde stătuse’n faţa Domnului

²⁸şi, cătând spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul Câmpiei, iată c’a văzut fumegarea pământului ridicându-se ca fumul unui cuptor.

²⁹Şi aşa a fost că, atunci când a prăpădit Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, atunci când a prăpădit Dumnezeu cetăţile unde trăia Lot.

³⁰Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s’a aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar; şi a locuit într’o peşteră, el şi cele două fete ale sale.

³¹Şi cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân[10], iar în ţinutul acesta nu-i nimeni care să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte’n tot pământul.

³²Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el; şi astfel din tatăl nostru să ne ridicăm urmaşi”.

³³Şi’n noaptea aceea l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin; şi a intrat cea mai mare şi’n chiar noaptea aceea s’a culcat cu tatăl ei; dar el nu şi-a dat seama când s’a culcat ea şi când s’a sculat.

³⁴Iar a doua zi a zis cea mai mare către cea mai mică: „Iată, eu m’am culcat azi-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi’n noaptea asta cu vin şi du-te să te culci şi tu cu el; şi astfel să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”

³⁵Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi’n noaptea aceea; şi a intrat şi cea mai mică şi s’a culcat cu el; dar el nu şi-a dat seama când s’a culcat ea şi când s’a sculat.

³⁶Astfel amândouă fetele lui Lot au rămas grele de la tatăl lor.

³⁷Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu”[11]. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi’n ziua de azi.

³⁸Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”[12]. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi’n ziua de azi.