Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Facerea 26 Bible Online

Facerea 26 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Facerea 26

¹Şi a fost o foamete în ţară – în afară de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam – şi Isaac s’a dus în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.

²Iar Domnul i S’a arătat şi i-a zis: „Să nu te cobori în Egipt, ci locuieşte’n ţara pe care ţi-o voi spune Eu.

³Fă-ţi adăpost[1] în ţara aceasta, şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, că ţie şi urmaşilor tăi vă voi da toate ţinuturile acestea şi-Mi voi plini jurământul cu care M’am jurat lui Avraam, părintele tău.

⁴Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca stelele cerului, şi urmaşilor tăi le voi da toate ţinuturile acestea; şi’ntru urmaşii tăi se vor binecuvânta toate popoarele pământului,

⁵pentru că Avraam, părintele tău, a ascultat de cuvântul Meu şi a păzit poruncile Mele, poveţele Mele, rânduielile Mele şi legile Mele!”

⁶Şi a locuit Isaac în Gherara.

⁷Dar locuitorii acelui ţinut l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, şi el a zis: „Aceasta-i sora mea!”, căci s’a temut să spună: „E femeia mea”, ca nu cumva oamenii locului să-l omoare din pricina Rebecăi, pentru că era frumoasă la chip.

⁸Şi a fost că era el acolo de multă vreme, când Abimelec, regele Filistenilor, uitându-se pe fereastră, l-a văzut pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa.

⁹Atunci l-a chemat Abimelec pe Isaac şi i-a zis: „Negreşit, e femeia ta… De ce dar ai zis: Aceasta-i sora mea?” Şi Isaac a răspuns: „Pentru că mi-am zis: Nu cumva să fiu omorât din pricina ei”.

¹⁰I-a zis Abimelec: „De ce ne-ai făcut tu una ca asta? Puţin a lipsit ca vreunul din neamul meu să se fi culcat cu femeia ta, şi mare păcat ţi-ai fi făcut cu noi”.

¹¹Atunci a dat Abimelec poruncă la tot poporul său, zicând: „Tot cel ce se va atinge de omul acesta şi de femeia lui va fi vinovat de moarte”.

¹²Şi a semănat Isaac în pământul acela, şi’n anul acela a cules însutit. Şi Domnul l-a binecuvântat.

¹³Şi omul a ajuns bogat şi a tot sporit până ce s’a ridicat foarte sus.

¹⁴Avea turme de oi, cirezi de vite şi ogoare multe, iar Filistenii au început să-l invidieze.

¹⁵Toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său în zilele lui Avraam, părintele său, Filistenii le-au stricat şi le-au umplut cu pământ.

¹⁶Atunci a zis Abimelec către Isaac: „Du-te de aici, că te-ai făcut mult prea puternic pentru noi!”

¹⁷Şi s’a dus Isaac de acolo, şi-a pus tabăra în valea Gherara şi a locuit aici.

¹⁸Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii lui Avraam, părintele său, şi pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam, părintele său, şi le-a numit cu acelaşi nume cu care le numise Avraam, părintele său.

¹⁹Slugile lui Isaac au săpat în valea Gherara şi au aflat izvor de apă vie[2].

²⁰Dar păstorii din Gherara se luau la harţă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră!” [Isaac] a numit acea fântână cu numele de Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea[3].

²¹Ridicându-se apoi de acolo, Isaac a săpat o altă fântână, dar se certau şi pentru aceasta; şi a numit-o cu numele de Sitna[4].

²²Apoi s’a ridicat şi de aici şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s’au mai certat; şi a numit-o cu numele de Rehobot, fiindcă-şi zicea: „Datu-ne-a Domnul acum să fim în largul nostru, iar noi vom spori pe pământ”[5].

²³De aici s’a urcat la Beer-Şeba.

²⁴În noaptea aceea i S’a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, părintele tău. Nu te teme, căci Eu cu tine sunt; te voi binecuvânta pe tine şi-i voi înmulţi pe urmaşii tăi, de dragul lui Avraam, părintele tău”.

²⁵Acolo a zidit jertfelnic şi a chemat numele Domnului. Acolo şi-a întins el cortul şi acolo au săpat slugile lui Isaac o fântână.

²⁶Şi au venit din Gherara la el Abimelec şi Ahuzat, fratele său de mână[6], şi Ficol, căpetenia oştirii sale.

²⁷Isaac le-a zis: „De ce-aţi venit voi la mine, de vreme ce m’aţi urât şi m’aţi alungat de la voi?”

²⁸Iar ei au zis: „Am văzut limpede că Domnul e cu tine şi ne-am zis: Să facem un jurământ între noi şi tine şi să’ncheiem cu tine legământ:

²⁹tu nu ne vei face nici un rău, aşa cum noi nu ne-am atins de tine – şi aşa cum ţi-am făcut ţie numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu eşti acum binecuvântatul Domnului”.

³⁰Atunci el le-a făcut ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut.

³¹Sculându-se apoi a doua zi de dimineaţă, s’au jurat unul altuia. Şi le-a dat drumul Isaac, iar ei s’au dus de la dânsul cu pace.

³²Şi a fost că tot în ziua aceea au venit slugile lui Isaac şi i-au adus veste despre fântâna pe care o săpaseră şi au zis: „Am găsit apă!”

³³Iar el a numit-o Şibeea[7]. Iată de ce şi cetatea se cheamă Beer-Şeba[8], până’n ziua de astăzi.

³⁴Iar Esau era de patruzeci de ani când şi-a luat două femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, şi pe Basemata, fata lui Elon Heteul.

³⁵Dar pentru Isaac şi Rebeca ele erau prilej de amărăciune[9].