Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Facerea 30 Bible Online

Facerea 30 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Facerea 30

¹Iar Rahela, văzând că ea nu i-a născut lui Iacob nici un fiu, a prins a o invidia pe soră-sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi copii, că de nu, mor!…”.

²Dar Iacob, aprinzându-se de mânie asupra Rahelei, i-a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Cel ce ţi-a stârpit rodul pântecelui?”[1]

³Atunci Rahela a zis către Iacob: „Iat-o pe roaba mea Bilha; intră la ea, şi ea va naşte pe genunchii mei şi printr’însa voi avea şi eu copii”.

⁴Şi i-a dat-o pe Bilha, roaba sa, de femeie, şi Iacob a intrat la ea.

⁵Iar Bilha, roaba Rahelei, a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu.

⁶Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate; a ascultat şi de glasul meu şi mi-a dat un fiu”. De aceea i-a pus numele Dan[2].

⁷Bilha, roaba Rahelei, a zămislit din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu;

⁸iar Rahela a zis: „Ajutatu-m’a Dumnezeu în lupta ce-am luptat cu sora mea, şi am biruit!” Şi i-a pus numele Neftali[3].

⁹Lia însă, văzând că a încetat să nască, a luat-o pe roaba sa Zilpa şi i-a dat-o lui Iacob de femeie.

¹⁰Iacob a intrat la ea, iar Zilpa, roaba Liei, i-a născut lui Iacob un fiu.

¹¹Atunci a zis Lia: „Cu noroc!” Şi i-a pus numele Gad[4].

¹²Apoi iarăşi a zămislit Zilpa, roaba Liei, şi i-a născut lui Iacob un fiu.

¹³Şi a zis Lia: „Ferice de mine, că mă vor ferici femeile!” Şi i-a pus numele Aşer[5].

¹⁴Iar la vremea seceratului grâului s’a dus Ruben şi a găsit în ţarină mandragore[6] şi i le-a adus Liei, mama sa. Atunci Rahela a zis către Lia: „Dă-mi din mandragorele fiului tău!”

¹⁵Dar Lia a zis: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei acum să iei şi mandragorele fiului meu?” Rahela a zis: „Dacă-i pe-aşa, să se culce el cu tine în noaptea aceasta, în schimbul mandragorelor fiului tău!”

¹⁶În timp ce Iacob venea seara de la câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: „La mine ai să intri astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Şi’n noaptea aceea s’a culcat cu ea.

¹⁷Şi a ascultat-o Dumnezeu pe Lia; ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un al cincilea fiu.

¹⁸Atunci a zis Lia: „M’a răsplătit Dumnezeu pentru că bărbatului meu i-am dat-o pe roaba mea”. Şi i-a pus copilului numele Isahar, adică Răsplată.

¹⁹Apoi Lia a mai zămislit o dată şi i-a născut lui Iacob un al şaselea fiu.

²⁰Şi a zis Lia: „Bună-i dăruirea cu care m’a dăruit pe mine Dumnezeu; la mine va locui de-acum bărbatul meu, că i-am născut şase feciori”. Şi i-a pus copilului numele Zabulon[7].

²¹După aceea Lia a mai născut o fată şi i-a pus numele Dina[8].

²²Dar Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela; a ascultat-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele.

²³Ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu. Şi a zis Rahela: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!”

²⁴Şi i-a pus copilului numele Iosif, zicând: „Să-mi adauge Dumnezeu încă un fecior!”[9]

²⁵Iar după ce l-a născut Rahela pe Iosif, Iacob a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în patria mea.

²⁶Dă-mi femeile mele şi pe copiii mei, pentru care ţi-am slujit, ca să mă duc; că tu ştii slujba pe care ţi-am făcut-o”.

²⁷Laban însă i-a zis: „Dac’am aflat eu har în faţa ta…[10] am cunoscut eu prin semne că Dumnezeu m’a binecuvântat prin venirea ta.

²⁸Spune-mi ce simbrie vrei, şi ţi-o voi da!”

²⁹Iar Iacob i-a zis: „Tu ştii cum ţi-am slujit şi cum sunt vitele tale prin purtarea mea de grijă;

³⁰că puţinul pe care-l aveai pân’a fi venit eu s’a înmulţit peste măsură: cu fiece pas al meu te-a binecuvântat Domnul. Dar acum, când oare am să lucrez eu şi pentru casa mea?”

³¹Laban i-a zis: „Ce să-ţi dau?” Iar Iacob i-a zis: „Nu-mi vei da nimic; de vei face însă ce-ţi voi spune eu, am să mai pasc oile tale, şi-am să le păzesc[11].

³²Să treacă astăzi toate oile tale prin faţa noastră şi eu voi alege din ele toată oaia seină[12] între miei şi tot ce e tărcat şi pestriţ între capre: asta va fi simbria mea;

³³iar cinstea mea[13] se va vădi în ziua de mâine, că aceasta-i simbria mea de la tine; tot ce nu va fi pestriţ sau tărcat între capre şi tot ce nu va fi sein între oi se va socoti că le-am furat”[14].

³⁴„Bine, i-a zis Laban, să fie cum zici tu!”

³⁵Şi’n ziua aceea a pus de-o parte ţapii cei pestriţi şi pe cei tărcaţi şi toate caprele pestriţe şi pe cele tărcate – şi toate câte aveau pe ele alb – şi tot ce era sein între oi, şi le-a dat în seama fiilor săi[15].

³⁶Şi a hotărât ca depărtarea dintre ele şi Iacob să fie cale de trei zile. Iar Iacob a urmat să pască celelalte oi ale lui Laban.

³⁷Iacob şi-a făcut rost de nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, scoţând la iveală albul care era în nuiele,

³⁸şi nuielele astfel crestate le-a pus în jgheaburile de adăpat, pentru ca oile, venind să bea, să bea în faţa nuielelor din adăpători

³⁹şi să zămislească oile după cum erau nuielele[16]; şi fătau oile miei tărcaţi şi dungaţi şi brumării.

⁴⁰Iacob alegea mieii de-o parte şi-şi punea animalele cu faţa spre ce era pestriţ şi spre tot ce era negru în turmele lui Laban[17]; dar turmele sale le ţinea osebite şi nu le amesteca cu oile lui Laban.

⁴¹Pe lângă aceasta, de fiecare dată când se’mperecheau oile cele viguroase, Iacob le punea sub ochi nuiele pestriţe în adăpători, pentru ca ele să zămislească după cum erau nuielele;

⁴²dar când zămisleau cele slăbuţe, nu le punea, aşa încât cele slăbuţe i se cuveneau lui Laban, iar cele ce i se cuveneau lui Iacob erau viguroase.

⁴³Şi aşa s’a îmbogăţit omul, foarte s’a îmbogăţit, peste măsură; şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini.