Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Facerea 34 Bible Online

Facerea 34 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Facerea 34

¹Dina, fata pe care Lia i-o născuse lui Iacob, a ieşit să le vadă pe fetele localnicilor.

²Şi dac’a văzut-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stăpânul acelui ţinut, a luat-o, s’a culcat cu ea şi a necinstit-o.

³Apoi sufletul i s’a lipit de Dina, fata lui Iacob, i-a căzut dragă fata şi i-a vorbit fetei după inima ei.

⁴Şi a zis Sichem către Hemor, tatăl său: „Ia-mi-o pe copila aceasta de femeie!”

⁵Iacob aflase că fiul lui Hemor o pângărise pe Dina, fiica sa, dar, întrucât feciorii săi erau cu vitele pe câmp, a tăcut până ce ei s’au întors.

⁶Iar Hemor, tatăl lui Sichem, a venit la Iacob să vorbească cu el.

⁷Când au venit însă de la câmp feciorii lui Iacob şi au aflat întâmplarea, s’au scârbit şi foarte s’au mâniat împotriva celui ce săvârşise în Israel o faptă de ocară, culcându-se cu fata lui Iacob: aşa ceva-i de neînchipuit!

⁸Iar Hemor le-a grăit, zicând: „Sufletul lui Sichem, feciorul meu, s’a îndrăgostit de fata voastră: daţi-i-o deci lui de femeie!

⁹Încuscriţi-vă cu noi: daţi-le după noi pe fetele voastre, iar pe fetele noastre să le ia feciorii voştri;

¹⁰şedeţi cu noi la un loc, şi iată că ţara vi se’mbie: aşezaţi-vă’n ea şi faceţi negoţ, agonisiţi-vă într’însa moşie”.

¹¹Iar Sichem a zis către tatăl [Dinei] şi către fraţii ei: „Să aflu eu har în ochii voştri, şi vă voi da orice-mi veţi spune.

¹²Oricât de mari îi veţi hotărî voi preţul şi darurile[1], eu vă voi da orice-mi veţi spune, numai daţi-mi-o mie pe copila asta de femeie!”

¹³Feciorii lui Iacob însă i-au răspuns cu vicleşug lui Sichem, ca şi lui Hemor, tatăl său; şi au răspuns aşa fiindcă el o necinstise pe Dina, sora lor.

¹⁴Le-au vorbit Simeon şi Levi, fraţii Dinei, feciorii Liei: „Aşa ceva noi nu putem face: s’o dăm pe sora noastră după un bărbat netăiat-împrejur! Aşa ceva ar fi pentru noi o mare ruşine.

¹⁵Într’un singur fel veţi avea învoirea noastră şi vom locui cu voi: dacă vă veţi face asemenea nouă, prin aceea că toţi bărbaţii voştri se vor tăia’mprejur.

¹⁶Atunci ne vom da fetele după voi, iar noi ne vom lua femei dintre fetele voastre, şi vom locui împreună cu voi şi vom fi ca un singur popor.

¹⁷Iar dacă nu veţi asculta de noi să vă tăiaţi împrejur, noi ne luăm fetele şi ne ducem”.

¹⁸Vorbele acestea au plăcut lui Hemor şi lui Sichem, feciorul lui Hemor,

¹⁹iar tânărul n’a zăbovit s’o şi facă, îndrăgostit cum era de fata lui Iacob. El era şi cel mai cu trecere în casa tatălui său.

²⁰Şi au venit Hemor şi Sichem, feciorul său, la poarta cetăţii lor[2], şi au început a le grăi locuitorilor cetăţii, zicând:

²¹„Oamenii aceştia ne sunt prielnici; să se aşeze dar în ţara noastră şi să facă negoţ în ea. Iată că ţara-i largă, cât le stă’nainte-le; pe fetele lor să ni le luăm noi de femei, iar pe fetele noastre să le dăm după ei.

²²Numai că oamenii aceştia se învoiesc să locuiască laolaltă cu noi, spre a fi un singur popor, doar dacă şi bărbaţii noştri se vor tăia’mprejur, aşa cum sunt ei tăiaţi împrejur.

²³Oare turmele lor, averile şi vitele lor nu vor fi ele ale noastre? Numai să aibă ei învoirea noastră, şi vor locui laolaltă cu noi”.

²⁴Toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii lor au ascultat de Hemor şi de Sichem, feciorul său, şi toţi au fost tăiaţi împrejur, toţi cei de parte bărbătească.

²⁵Şi a fost că a treia zi, la vremea când aceştia erau în dureri, cei doi feciori ai lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia şi au intrat fără teamă în cetate şi i-au ucis pe toţi bărbaţii.

²⁶Prin ascuţişul săbiei i-au trecut şi pe Hemor şi pe fiul său Sichem, au luat-o pe Dina din casa lui Sichem şi s’au dus.

²⁷Fiii lui Iacob s’au năpustit apoi asupra celor răniţi şi au jefuit cetatea în care fusese necinstită Dina, sora lor.

²⁸Le-au luat toate oile, toţi boii, toţi asinii, tot ce era în cetate şi tot ce era în câmp.

²⁹Toate bogăţiile lor, pe toţi copiii şi pe toate femeile lor le-au dus în robie; şi au jefuit tot ce era în cetate şi tot ce era prin case.

³⁰Atunci Iacob a zis către Simeon şi către Levi: „Urât m’aţi făcut voi pe mine, ca şi cum eu aş fi un rău în ochii locuitorilor acestei ţări, ai tuturor, ai Canaaneenilor şi ai Ferezeilor. Eu nu sunt decât un om cu oameni puţini, aşa că ei se vor ridica împotrivă-mi şi mă vor ucide şi voi fi nimicit, eu şi casa mea”.

³¹Şi i-au zis: „Dar ei? să se poarte ei cu sora noastră cum s’ar purta cu o târfă?…”.