Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Facerea 48 Bible Online

Facerea 48 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Facerea 48

¹Şi a fost că la o vreme după aceasta i s’a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav”. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim, şi a venit la Iacob.

²Lui Iacob i s’a dat de veste spunându-i-se: „Iată că Iosif, fiul tău, vine la tine”. Şi Israel, adunându-şi puterile, s’a aşezat pe marginea patului.

³Şi a zis Iacob către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S’a arătat în Luz, în ţara Canaanului, şi m’a binecuvântat.

⁴El mi-a zis: Iată, te voi face rodnic şi te voi înmulţi şi voi face din tine adunare de popoare, iar pământul acesta îl voi da urmaşilor tăi de după tine în stăpânire veşnică.

⁵Iar acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s’au născut în ţara Egiptului înainte ca eu să fi venit la tine în Egipt, vor fi ai mei: Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon.

⁶Iar copiii născuţi din tine după ei, să fie ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi chemaţi la partea lor de moştenire[1].

⁷În timp ce eu veneam din Mesopotamia, pe drum mi-a murit Rahela, mama ta, în ţara Canaanului, cu puţin înainte de a ajunge la Efrata, şi am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata – adică Betleem”.

⁸Când Israel i-a zărit pe fiii lui Iosif, a zis: „Cine sunt aceştia?”

⁹Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceştia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacob a zis: „Adu-i la mine ca să-i binecuvintez!”

¹⁰Ochii lui Israel însă erau slăbiţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Şi [Iosif] i-a apropiat pe fiii săi de el, iar el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

¹¹Şi a zis Israel către Iosif: „Nu credeam c’o să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu mi i-a arătat şi pe urmaşii tăi”

¹²Atunci Iosif i-a luat de la genunchii tatălui său[2] şi i s’a închinat cu faţa la pământ.

¹³Iosif i-a luat apoi pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu mâna dreaptă [aşa ca el să fie] în stânga lui Israel, iar pe Manase cu mâna stângă [aşa ca el să fie] în dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de dânsul.

¹⁴Israel însă şi-a întins mâna cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim – deşi acesta era mai mic –, iar pe cea stângă [şi-a pus-o] pe capul lui Manase, încrucişându-şi mâinile[3].

¹⁵Şi i-a binecuvântat, zicând: „Dumnezeul în faţa Căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care m’a păstorit[4] pe mine de când mă ştiu până’n ziua de azi,

¹⁶Îngerul care m’a izbăvit pe mine de tot răul[5] să-i binecuvinteze pe copiii aceştia, şi’ntru ei să dăinuiască numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac, şi să crească ei întru mulţime mare pe pământ!”

¹⁷Când Iosif însă a văzut că tatăl său şi-a pus mâna cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău şi a luat mâna tatălui său ca s’o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

¹⁸Şi a zis Iosif către tatăl său: „Nu aşa, tată, că cestălalt este întâiul-născut; pe capul său pune-ţi mâna ta cea dreaptă!”

¹⁹Tatăl său însă n’a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiul meu, ştiu; şi el va deveni un popor, şi el va fi mare; dar fratele său cel mic va fi mai mare decât el, iar seminţia acestuia va fi mulţime de popoare”.

²⁰Şi’n ziua aceea i-a binecuvântat cu aceste cuvinte: „Întru voi se va binecuvânta Israel, zicându-se: – Facă-te Dumnezeu pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase!” (l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase).

²¹Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri;

²²eu însă îţi dau ţie mai mult decât fraţilor tăi: îţi dau Sichemul, pe care eu cu sabia mea şi cu arcul meu l-am luat din mâinile Amoreilor”.