Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Regi 1 Bible Online

2 Regi 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Regi 1

¹Şi a fost că, după moartea lui Saul, David s’a întors din războiul cu Amaleciţii şi a poposit două zile în Ţiclag.

²A treia zi, iată că a venit un om din tabără, de la poporul lui Saul; avea hainele sfâşiate şi ţărână pe cap[1]. Şi, venind la David, a căzut la pământ şi i s’a închinat.

³Iar David i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns lui David: „Am scăpat din tabăra lui Israel”.

⁴David i-a zis: „Spune-mi, ce s’a întâmplat?” Iar el a răspuns: „Poporul a fugit din bătălie, mulţi din popor au căzut şi au murit; au murit şi Saul, şi Ionatan, fiul său”.

⁵Atunci David a zis către tânărul care-i adusese veştile: „Cum de ştii tu că Saul şi Ionatan, fiul său, au murit?”

⁶Iar tânărul care-i adusese veştile i-a zis: „Mă aflam din întâmplare pe muntele Ghelboa; şi, iată, Saul era rezemat în suliţa sa; şi, iată, carele de luptă şi căpeteniile călăreţilor îl strângeau tot mai de-aproape.

⁷Şi cătând el înapoia sa, a dat cu ochii de mine şi m’a chemat; iar eu am zis: – Iată-mă!

⁸Atunci el mi-a zis: – Cine eşti tu? Iar eu i-am răspuns: – Eu sunt amalecit.

⁹El mi-a zis: – Stai deasupra mea şi ucide-mă, căci cumplit întuneric m’a cuprins, iar sufletul meu este încă în mine!

¹⁰Iar eu am stat deasupra lui şi l-am ucis, fiindcă ştiam că după cădere n’o să mai trăiască. Şi i-am luat cununa regească de pe cap şi brăţara de la mână şi le-am adus aici, la domnul meu”.

¹¹Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; şi toţi oamenii care erau cu el şi-au sfâşiat hainele.

¹²Şi s’au tânguit şi au plâns şi au postit până seara pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul lui Iuda şi pentru casa lui Israel, de vreme ce fuseseră loviţi de sabie.

¹³Şi a zis David către tânărul care-i adusese veştile: „De unde eşti tu?” Acela a răspuns: „Sunt fiul unui străin amalecit”.

¹⁴David i-a zis: „Cum de nu te-ai temut să-ţi ridici mâna ca să-l ucizi pe unsul Domnului?”

¹⁵Atunci David l-a chemat pe unul din tinerii săi slujitori şi i-a zis: „Du-te şi sari pe el!” Şi l-a lovit, iar acela a murit.

¹⁶David a zis atunci asupră-i: „Sângele tău fie asupra capului tău; căci gura ta a mărturisit împotrivă-ţi, zicând: – L-am ucis pe unsul Domnului!”

¹⁷Şi David l-a plâns pe Saul şi pe fiul său Ionatan cu această plângere de jale

¹⁸pe care le-a poruncit fiilor lui Iuda s’o înveţe; iată, ea se află scrisă în Cartea Dreptului[2]:

¹⁹Înalţă un stâlp, Israele, pentru morţii tăi ucişi pe’nălţimile tale!; cum au căzut vitejii!

²⁰N’o povestiţi în Gat şi n’o spuneţi pe străzile Ascalonului, ca nu cumva să se bucure fiicele Filistenilor, să nu se veselească fiicele netăiaţilor-împrejur.

²¹Voi, munţi din Ghelboa: nici rouă, nici ploaie să cadă pe voi, nici fie pe voi ogoare cu pârgă, de vreme ce-acolo căzut-au vitejii sub scut; mirungere nu e pe scutul lui Saul![3]

²²Din sângele răniţilor, din seul celor tari arcul lui Ionatan nu se’ntorcea pustiu, iar sabia lui Saul nu se’nvârtea zadarnic.

²³Saul şi Ionatan, iubiţii şi frumoşii, ei n’au fost despărţiţi; cu vrednicie’n viaţă, în moarte laolaltă, mai sprinteni se vădeau decât vultùrii şi mai puternici decât leii.

²⁴Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul, cel ce’n porfiră mândră vă’mbrăca şi fir de aur vă punea pe straie!

²⁵Cum au căzut vitejii în mijlocu’ncleştării! O, Ionatan, tu, cel rănit de moarte pe propriile tale înălţimi!

²⁶O, frate Ionatan, tristeţii mele hrană!; mi-ai fost atât de scump!; iubirea ta mi te-a făcut minune mai sus decât iubirile femeii.

²⁷Cum au căzut vitejii şi cum pierit-a arma de război!