Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Regi 12 Bible Online

2 Regi 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Regi 12

¹Domnul l-a trimis atunci la David pe profetul Natan. Acesta a intrat la el şi i-a zis: „Într’o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac.

²Cel bogat avea foarte multe turme şi cirezi,

³iar cel sărac n’avea nimic, în afară de o mieluşea mică, pe care o cumpărase şi pe care a ţinut-o şi a hrănit-o; şi ea a crescut laolaltă cu el şi copiii lui: din pâinea lui mânca şi din paharul lui bea şi la sânul lui dormea şi-i era ca o fiică.

⁴La omul bogat a poposit un călător, dar el nu s’a îndurat să ia din turmele lui şi din cirezile lui ca să gătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluşeaua omului sărac şi a gătit-o pentru oaspetele său”.

⁵Atunci David s’a mâniat cu mare aprindere împotriva acelui om; şi a zis David către Natan: „Viu este Domnul: vinovat de moarte este omul care a făcut aceasta;

⁶de şapte ori va plăti mieluşeaua, de vreme ce a făcut o faptă ca aceasta şi n’a avut milă!”

⁷Atunci Natan a zis către David: „Tu eşti omul care a făcut aceasta! Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce te-a uns rege peste Israel; tot Eu sunt Cel ce te-a scăpat din mâna lui Saul

⁸şi ţi-am dat casa domnului tău şi pe femeile domnului tău la sânul tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi pe a lui Iuda; iar dacă aceasta e puţin, îţi voi da mai mult.

⁹De ce ai nesocotit tu cuvântul Domnului, ca să faci ceea ce e rău în ochii Lui?: pe Urie Heteul l-ai ucis cu sabia; i-ai luat soţia ca să-ţi fie ţie femeie, iar pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

¹⁰Şi acum: Sabia nu se va îndepărta niciodată din casa ta, de vreme ce tu M’ai nesocotit pe Mine şi ai luat-o pe soţia lui Urie Heteul ca să-ţi fie ţie femeie.

¹¹Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi ridica împotrivă-ţi rău chiar din casa ta şi pe femeile tale le voi lua de dinaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău, iar el se va culca cu femeile tale la lumina zilei;

¹²căci tu ai făcut această faptă pe ascuns, dar Eu voi face lucrul acesta în văzul întregului Israel şi în faţa acestui soare”.

¹³Atunci David a zis către Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului”. Iar Natan a zis către David: „Şi Domnul ţi-a îndepărtat păcatul: nu vei muri.[1]

¹⁴Dar pentru că tu, prin fapta aceasta, le-ai dat vrăjmaşilor Domnului un mare prilej de întărâtare, şi fiul tău care ţi s’a născut va muri negreşit”.

¹⁵Natan s’a întors la casa sa. Iar Domnul a lovit pruncul pe care femeia lui Urie Heteul i-l născuse lui David, iar acela s’a îmbolnăvit.

¹⁶Şi David a căutat spre Domnul în grija pentru prunc. Şi a postit David cu post aspru şi a rămas toată noaptea culcat pe pământ.

¹⁷Iar bătrânii casei sale s’au ridicat şi au venit la el ca să-l scoale de pe pământ, dar el n’a vrut, şi nici n’a mâncat pâine cu ei.

¹⁸Şi a fost că în ziua a şaptea a murit pruncul; dar servii lui David s’au temut să-i spună lui David că pruncul murise; căci ziceau: „Noi i-am vorbit la vremea când pruncul era încă viu, dar el nu ne-a ascultat; cum îi vom spune oare acum că pruncul e mort? – căci asta îi va face şi mai rău…”.

¹⁹David i-a văzut atunci pe servii săi şoptind şi a înţeles că pruncul murise. Şi a zis David către servii săi: „A murit pruncul?” Iar ei au zis: „A murit”.

²⁰Atunci David s’a ridicat de pe pământ şi s’a spălat şi s’a uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa lui Dumnezeu şi I s’a închinat. Apoi a intrat în casa lui şi a cerut pâine să mănânce; ei i-au pus pâine dinainte, iar el a mâncat.

²¹Iar servii săi i-au zis: „Ce înseamnă oare aceasta, ce-ai făcut tu în legătură cu pruncul?: în timp ce el încă trăia, tu posteai şi privegheai, dar după ce a murit te-ai ridicat şi ai mâncat şi ai băut”.

²²Iar David a zis: „Câtă vreme pruncul încă trăia, am postit şi am plâns, căci ziceam: Cine ştie dacă Domnul va avea milă de mine şi pruncul va trăi?

²³Dar acum, dacă a murit, la ce bun să mai postesc? voi putea eu să-l mai aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va mai întoarce la mine”.

²⁴Iar David a alinat-o pe Batşeba, femeia sa, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea, iar ea i-a născut un fiu, căruia i-a pus numele Solomon. Pe acesta Domnul l-a iubit[2].

²⁵Şi l-a trimis pe profetul Natan şi, de dragul Domnului, acesta i-a pus numele Iedida[3].

²⁶Iar Ioab se lupta împotriva Rabei, a fiilor lui Amon, şi a luat cetatea domnească.

²⁷Apoi a trimis Ioab un vestitor la David şi i-a zis: „Am luat Cetatea-apelor[4].

²⁸Şi acum, adună rămăşiţele poporului şi tăbărăşte asupra cetăţii şi ia-o tu înainte, ca nu cumva s’o iau eu înainte şi să poarte numele meu”.

²⁹Iar David a adunat întregul popor şi a mers la Raba şi s’a luptat împotriva ei şi a luat-o.

³⁰Şi a luat coroana de pe capul regelui ei, care cântărea un talant de aur, având şi pietre scumpe[5], iar aceasta a fost pusă pe capul lui David. A luat din cetate şi belşug de prăzi.

³¹Iar pe poporenii din ea i-a scos afară şi i-a pus să taie cu ferăstrăul şi cu grapa de fier şi cu securea şi să lucreze la cuptorul de ars cărămidă[6]; şi aşa a făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amon. Apoi David şi întregul Israel s’au întors la Ierusalim.