Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Regi 13 Bible Online

2 Regi 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Regi 13

¹Iar după aceasta s’a întâmplat că Abesalom, fiul lui David, avea o soră foarte frumoasă, al cărei nume era Tamara; iar Amnon, fiul lui David, o iubea[1].

²Şi într’atât s’a chinuit Amnon din pricina surorii sale Tamara, încât s’a îmbolnăvit; fiindcă ea era fecioară, iar lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.

³Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David. Ionadab însă era un om foarte viclean.

⁴Acesta i-a zis: „Ce e cu tine, o, fiu al regelui, de slăbeşti aşa din zi în zi? Ia spune-mi!” Iar Amnon i-a zis: „O iubesc pe Tamara, sora fratelui meu Abesalom”.

⁵Atunci Ionadab i-a zis: „Întinde-te pe patul tău şi fă-te bolnav. Tatăl tău va veni să te vadă şi-i vei zice: – Să vină Tamara, sora mea, şi să mă hrănească cu bucăţele; să gătească bucate înaintea ochilor mei, aşa ca eu să văd şi să mănânc din mâinile ei”.

⁶Iar Amnon, culcându-se s’a făcut bolnav. Şi a venit regele să-l vadă, iar el i-a zis regelui: „Să vină Tamara, sora mea, şi să facă’n văzul meu două turte şi să le mănânc din mâna ei”.

⁷Atunci David a trimis acasă la Tamara, zicând: „Mergi în casa fratelui tău Amnon şi fă-i de mâncare!”

⁸Şi a mers Tamara în casa lui Amnon, fratele ei; iar el era culcat. Ea a luat făină şi a frământat-o şi sub ochii lui a făcut turte şi le-a copt.

⁹Apoi a luat tigaia şi i le-a pus înainte, dar el n’a vrut să mănânce. Şi a zis Amnon: „Scoateţi-i afară pe toţi de la mine!” Şi i-au scos afară de la el până la cel din urmă om.

¹⁰Iar el a zis către Tamara: „Adu-mi mâncarea în cămară şi voi mânca din mâna ta”. Iar Tamara a luat turtele pe care le făcuse şi i le-a adus fratelui său Amnon în odaia cu aşternut.

¹¹Şi l-a îmbiat să mănânce, dar el a prins-o şi i-a zis: „Vino şi culcă-te cu mine, sora mea!”

¹²Ea însă i-a zis: „Nu, fratele meu, nu mă umili, că aşa ceva nu se face în Israel; nu face această nebunie!

¹³Iar eu, eu cum îmi voi purta ocara? Iar tu vei fi în Israel ca unul din cei fără de minte. Şi acum, vorbeşte-i tu regelui, căci el nu se va împotrivi să mă dea după tine”.[2]

¹⁴Amnon însă n’a vrut să asculte de cuvântul ei, ci s’a năpustit asupră-i şi a umilit-o şi s’a culcat cu ea.

¹⁵După aceea a urât-o Amnon cu ură foarte mare, că mai mare era ura cu care o ura decât iubirea cu care o iubise. Şi i-a zis Amnon: „Scoală-te şi pleacă!”[3]

¹⁶Dar Tamara i-a zis: „Nu, frate; căci răul cel din urmă, acela de a mă alunga, e mai mare decât răul cel dintâi pe care l-ai făcut cu mine”. Dar Amnon n’a vrut să asculte de vorba ei,

¹⁷ci l-a chemat pe servul care era mai mare peste casa lui şi i-a zis: „Scoate-o afară şi încuie uşa după ea!”

¹⁸Ea însă era îmbrăcată în haină pestriţă, căci aşa era îmbrăcămintea purtată de fiicele regelui care erau fecioare. Iar servul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

¹⁹Iar Tamara a luat cenuşă şi şi-a presărat-o pe cap şi şi-a rupt haina pestriţă cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.

²⁰Atunci Abesalom, fratele ei, a zis către ea: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine?… Acum însă taci, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi frânge inima pentru fapta aceasta”. Şi a şezut Tamara, părăsită, în casa lui Abesalom, fratele ei.

²¹Dar regele David a auzit de toate acestea şi s’a aprins de mânie, dar n’a vrut să strice inima lui Amnon, fiul său, pe care-l iubea fiindcă era întâiul-său-născut.

²²Iar Abesalom nu i-a vorbit nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău, asupra faptului că o umilise pe Tamara, sora lui.

²³Şi a fost că după doi ani de zile, la vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se află în Efraim, Abesalom i-a poftit pe toţi fiii regelui.[4]

²⁴Şi a venit Abesalom la rege şi i-a zis: „Iată, la robul tău este tunsul oilor; să meargă deci regele şi servii săi la robul tău”.

²⁵Dar regele i-a zis lui Abesalom: „Nu, fiul meu, nu vom merge noi toţi şi nu te vom împovăra”. Iar Abesalom l-a rugat cu mare stăruinţă, însă el n’a vrut să se ducă, ci doar l-a binecuvântat.

²⁶Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, atunci să meargă cu noi Amnon, fratele meu”. „De ce să meargă el cu tine?” i-a zis regele.

²⁷Dar dacă Abesalom a stăruit, el i-a învoit pe Amnon şi pe toţi fiii regelui. Iar Abesalom a făcut un ospăţ ca ospăţul unui rege.

²⁸Abesalom însă le-a poruncit slugilor sale, zicând: „Luaţi aminte la vremea când inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu vă voi spune: – Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi; oare nu eu vă poruncesc? îmbărbătaţi-vă şi fiţi viteji!”

²⁹Iar slugile lui Abesalom i-au făcut lui Amnon aşa cum le poruncise Abesalom. Atunci toţi fiii regelui s’au sculat de la masă şi, aruncându-se fiecare pe catârul său, au fugit.

³⁰Şi a fost că la vremea când ei erau încă pe drum, a venit veste la David cum că Abesalom îi omorâse pe toţi fiii regelui şi că nici unul n’a scăpat.

³¹Atunci regele s’a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s’a aşternut pe pământ; şi slujitorii lui, care-i şedeau împrejur, şi ei şi-au sfâşiat hainele.

³²Dar Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu gândească domnul meu, regele, că i-a ucis pe toţi tinerii, fiii regelui, fiindcă dintre ei doar Amnon a murit; căci Abesalom îşi pusese aceasta în gând încă din ziua’n care Amnon a umilit-o pe Tamara, sora lui.

³³Acum, aşadar, domnul meu, regele, să nu pună la inimă gândul că toţi fiii regelui ar fi murit, de vreme ce doar Amnon, el singur, e mort”.

³⁴Şi Abesalom a fugit. Aici însă omul de strajă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, popor mult venea pe calea de pe coasta muntelui, în coborâş. Iar straja a venit şi i-a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe calea Bahurim, pe coasta muntelui”.

³⁵Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată, fiii regelui sunt de faţă; cum a spus robul tău, aşa s’a petrecut.”

³⁶Şi a fost că de cum a sfârşit el vorbele acestea, iată, au sosit fiii regelui şi au ridicat glas şi au plâns. Şi însuşi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu plângere mare.

³⁷Iar Abesalom a fugit şi s’a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Iar regele David l-a plâns fără’ncetare pe fiul său.

³⁸Aşa a fugit Abesalom şi s’a dus la Gheşur, unde a rămas vreme de trei ani.

³⁹Iar regele David a încetat să mai umble după Abesalom, căci se alinase de moartea lui Amnon.