Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Regi 17 Bible Online

2 Regi 17 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Regi 17

¹Şi a zis Ahitofel către Abesalom: „Îmi voi alege douăsprezece mii de oameni şi mă voi ridica, şi chiar în noaptea aceasta mă voi arunca în urmărirea lui David;

²şi voi cădea asupră-i când e ostenit şi cu mâinile slăbănogite şi-l voi izbi cu furie; şi tot poporul care e cu el se va împrăştia şi-l voi ucide doar pe rege.

³Şi-ţi voi aduce înapoi întreg poporul, aşa cum se întoarce mireasa la bărbatul ei, de vreme ce tu cauţi viaţa unui singur om; şi’n tot poporul va fi pace”.

⁴Cuvântul acesta s’a părut drept în ochii lui Abesalom şi în ochii tuturor bătrânilor lui Israel.

⁵Iar Abesalom a zis: „Chemaţi-l acum şi pe Huşai Archianul, să auzim ce zice el.”

⁶Şi a intrat Huşai la Abesalom, iar acesta i-a grăit, zicând: „Iată ce zice Ahitofel; vom face oare după cum zice el? Iar dacă nu, spune tu”.

⁷Şi a zis Huşai către Abesalom: „De data aceasta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu e bun.”

⁸Şi a mai zis Huşai: „Tu-l cunoşti pe tatăl tău, ca şi pe oamenii lui, că sunt foarte viteji şi amarnici la inimă ca o ursoaică rămasă fără pui în câmp şi ca o scroafă sălbatică’n poiană; tatăl tău este om războinic şi nu-i va da poporului răgaz.

⁹Că, iată, el stă acum undeva ascuns într’un munte sau în oricare alt loc; şi va fi că atunci când el va cădea asupră-le năprasnic încă de la început şi vestea se va auzi, se va spune: – Măcel a fost în poporul care-l urmează pe Abesalom…

¹⁰Chiar şi omul cel mai viteaz, a cărui inimă este ca inima leului, şi el se va topi de frică; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este puternic şi că toţi cei care se află cu el sunt oameni viteji.

¹¹Aşa că iată ce sfat îţi dau: Adună la tine tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba – mult ca nisipul mării –, iar tu să mergi în mijlocul lor.

¹²Şi vom merge împotriva lui în orice loc îl vom afla şi vom tăbărî asupră-i aşa cum cade roua pe pământ şi pe nimeni nu vom lăsa: nici pe el, nici pe oamenii care sunt cu el.

¹³Iar dacă cumva s’ar retrage, el şi oamenii lui, într’o cetate, atunci întregul Israel va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage chiar pân’la râu, aşa ca nici măcar o piatră să mai rămână acolo”.[1]

¹⁴Au zis atunci Abesalom şi toţi oamenii Israelului: „Sfatul lui Huşai Archianul e mai bun decât sfatul lui Ahitofel”. Aceasta, fiindcă Domnul poruncise ca sfatul lui Ahitofel să fie destrămat, în aşa fel încât Domnul să aducă toate relele asupra lui Abesalom.

¹⁵Iar Huşai Archianul a zis către preoţii Ţadoc şi Abiatar: „Iată ce i-a sfătuit Ahitofel pe Abesalom şi pe bătrânii lui Israel şi iată ce i-am sfătuit eu.

¹⁶Şi acum, trimiteţi de’ndată şi daţi-i de ştire lui David, zicând: „Să nu rămâi la noapte în câmpul pustiei, ci să treci cât mai repede, ca nu cumva să-l prindă pe rege şi pe oamenii care sunt cu el.”

¹⁷Dincolo, Ionatan şi Ahimaaţ şedeau lângă fântâna Roghel. La ei a venit o slujnică şi le-a spus, iar ei s’au dus şi i-au dat de veste lui David, căci ei nu se puteau arăta în cetate.

¹⁸I-a văzut însă o slugă, iar aceasta i-a spus lui Abesalom. Atunci amândoi au plecat degrabă şi au intrat în casa unui om din Bahurim, în curtea căruia se afla o fântână şi s’au coborât în ea.

¹⁹Iar o femeie a luat o velinţă şi a aşternut-o peste gura gropii şi a pus pe ea grăunţe zdrobite la uscat şi nu s’a ştiut nimic.

²⁰Dar slugile lui Abesalom au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” Iar femeia le-a răspuns: „Numa’ ce-au trecut pârâul”. Atunci ei au căutat şi nu i-au găsit şi s’au întors în Ierusalim.

²¹Şi a fost că după ce au plecat, cestălalţi au ieşit din fântână şi s’au dus în drumul lor şi i-au spus regelui David, iar David a zis: „Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, căci iată sfatul pe care Ahitofel l-a dat împotriva voastră”.

²²Iar David s’a ridicat, şi toţi oamenii care erau cu el, şi până’n zorii zilei au trecut Iordanul, aşa că n’a rămas nici unul care să nu-l fi trecut.

²³Ahitofel, însă, văzând că sfatul său nu a fost urmat, şi-a pus şaua pe asin şi s’a ridicat şi s’a dus la casa lui din cetatea sa; acolo i-a pus în rânduială pe casnicii săi, iar el s’a spânzurat şi a murit;[2] şi a fost îngropat în mormântul tatălui său.

²⁴David a trecut la Mahanaim, iar Abesalom a trecut Iordanul, el şi tot Israelul împreună cu el.

²⁵Abesalom l-a înlocuit pe Ioab din fruntea oastei, punându-l pe Amasa. Amasa era fiul unui om care se numea Itra Israelitul, care intrase la Abigail, fiica lui Nahaş, sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

²⁶Tot Israelul şi Abesalom şi-au aşezat tabăra în ţinutul Galaad.

²⁷Şi a fost că atunci când David a venit la Mahanaim, acolo Şobi, fiul lui Nahaş din Raba fiilor lui Amon, şi Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, cel din Roghelim,

²⁸au adus zece paturi cu scoarţe lânoase pe amândouă feţele şi zece căldări şi vase de lut şi grâu şi orz şi făină şi grăunţe prăjite şi bob şi linte şi pâini

²⁹şi miere şi unt şi oi şi brânză de vaci; şi le-au adus lui David şi poporului ce se afla cu el, ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul e ostenit şi flămând şi însetat în pustie”.