Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Regi 18 Bible Online

2 Regi 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Regi 18

¹David a numărat poporul care era cu el şi a rânduit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

²Şi i-a trimis David pe oamenii săi astfel: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub comanda lui Itai Gateeanul. Şi a zis David către popor: „Şi eu însumi voi merge cu voi”.

³Iar ei au zis: „Tu nu trebuie să ieşi; că dacă ar fi ca noi să fugim, lor n’o să le pese de noi; şi dacă ar fi ca jumătate din noi să moară, de noi n’o să le pese; căci tu, unul, eşti cât zece mii ca noi. Şi acum, mai bine va fi ca tu să ne dai ajutor din cetate”.

⁴Atunci regele le-a zis: „Ce-o să vă placă vouă, aceea voi face!” Şi a stat regele lângă poarta cetăţii, în timp ce tot poporul ieşea, cu sutele şi cu miile.

⁵Iar regele le-a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: „Pe fiul meu, Abesalom, să mi-l cruţaţi!”[1]. Şi întregul popor l-a auzit pe rege poruncindu-le tuturor căpeteniilor pentru Abesalom.

⁶Şi tot poporul a ieşit la pădure împotriva Israeliţilor, iar lupta s’a dat în pădurea lui Efraim.

⁷Acolo a căzut poporul lui Israel în faţa slujitorilor lui David[2]; şi mare măcel a fost acolo, ca la vreo douăzeci de mii de oameni.

⁸Iar bătălia de acolo s’a întins pe faţa întregului ţinut; în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia[3].

⁹Când s’a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, el era călare pe un catâr. Când catârul a fugit pe sub crengile groase ale unui stejar mare, părul lui Abesalom s’a încâlcit în crengile stejarului, catârul a fugit de sub el, iar el a rămas spânzurat între cer şi pământ.

¹⁰Un om a văzut asta şi i-a spus lui Ioab, zicând: „L-am văzut pe Abesalom spânzurând de un stejar”.

¹¹Iar Ioab a zis către omul care-i adusese vestea: „Iată că l-ai văzut; atunci, de ce nu l-ai doborât acolo la pământ? ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cingătoare”.

¹²Iar omul a zis către Ioab: „O mie de sicli de argint dacă mi-ai pune’n palmă, eu tot nu-mi voi pune mâna pe fiul regelui; că’n auzul nostru v’a poruncit regele, şi ţie, şi lui Abişai, şi lui Itai, zicând: Pe tânărul Abesalom să mi-l păziţi!,

¹³în înţelesul ca să nu i se facă nici un rău; că nici un lucru nu-i va rămâne ascuns regelui, iar tu vei fi martor împotriva mea”.

¹⁴Şi a zis Ioab: „Eu voi începe aceasta şi nu te voi aştepta pe tine!” Atunci Ioab a luat în mână trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Abesalom în timp ce acesta era încă viu în inima stejarului.

¹⁵Iar zece slujitori, care purtau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Abesalom şi l-au lovit şi l-au omorât.

¹⁶Atunci Ioab a trâmbiţat din corn, iar poporul s’a întors din urmărirea lui Israel, fiindcă Ioab a cruţat poporul.

¹⁷Iar pe Abesalom l-au luat şi l-au aruncat într’o râpă mare din pădure, într’o groapă adâncă, şi au îngrămădit peste el un morman de pietroaie. Şi întregul Israel a fugit, fiecare la cortul său.

¹⁸Abesalom însă, încă pe când trăia, îşi făcuse un stâlp[4] pe care l-a pus în Valea Regelui; el îşi spusese că, neavând un fiu ca să-i poarte amintirea numelui, stâlpul îi va purta numele; de aceea se numeşte el, până’n ziua de astăzi, Stâlpul lui Abesalom[5].

¹⁹Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Voi alerga şi-i voi da regelui o veste bună, cum că Domnul l-a scăpat din mâna vrăjmaşilor săi”.

²⁰Ioab însă i-a zis: „Astăzi nu vei fi tu purtător de veşti bune; în altă zi le vei purta; astăzi însă nu vei duce nici un fel de veste, de vreme ce fiul regelui a murit”.

²¹Şi a zis Ioab către Huşai: „Du-te şi spune-i regelui tot ce-ai văzut!” Atunci Huşai i s’a închinat lui Ioab şi s’a dus.

²²Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis din nou către Ioab: „Fie ce-o fi, alerg şi eu după Huşai!” Ioab însă i-a zis: „De ce să alergi aşa, fiul meu? Ia seama: dacă te duci, vestea cea bună nu-ţi va fi de folos”.

²³Dar Ahimaaţ a zis: „Fie şi aşa, dar eu tot mă duc!” Iar Ioab i-a zis: „Du-te!” Iar Ahimaaţ a alergat pe o cale mai netedă şi l-a întrecut pe Huşai.

²⁴David şedea între cele două porţi[6], când străjerul s’a urcat în pridvorul porţii de la zid, şi-a ridicat ochii şi a privit; şi, iată, un om alergând singur înaintea lui.

²⁵Atunci străjerul a strigat şi i-a spus regelui, iar regele a zis: „Dacă e singur, înseamnă că aduce veste bună”. Omul venea şi se apropia.

²⁶Străjerul însă a văzut şi pe un altul alergând; şi a strigat străjerul la poartă, zicând: „Iată că şi un alt om aleargă singur”. Iar regele a zis: „Şi acesta e binevestitor”.

²⁷Şi a zis străjerul: „Eu văd alergarea celui dintâi ca şi cum ar fi alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc”. Iar regele a zis: „Acesta-i om bun şi vine cu veste bună”.

²⁸Iar Ahimaaţ a strigat şi a zis către rege: „Pace!” Şi i s’a închinat regelui cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Cel ce i-a biruit pe oamenii care-şi ridicaseră mâna împotriva domnului meu, regele!”

²⁹Iar regele l-a întrebat: „Tânărul Abesalom e bine?” Ahimaaţ a zis: „La vremea când Ioab, robul regelui, l-a trimis pe robul tău, am văzut o mulţime mare, dar eu n’am ştiut ce e acolo”.

³⁰Atunci regele a zis: „Dă-te de-o parte şi stai aici!” Iar acela s’a dat de-o parte şi a stat.

³¹Şi, iată, după el a venit Huşai şi i-a zis regelui: „Veste bună îi aduc eu domnului meu, regele, că Domnul i-a pedepsit astăzi pe toţi cei ce s’au ridicat împotriva ta”.

³²Iar regele l-a întrebat pe Huşai: „Tânărul Abesalom e bine?” Iar Huşai a zis: „Ca fiul acesta să ajungă vrăjmaşii domnului meu, regele, şi toţi cei ce s’au ridicat cu rău împotriva lui!”