Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 12 Bible Online

3 Regi 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 12

¹Regele Roboam s’a dus la Sichem, căci la Sichem veniseră toţi Israeliţii ca să-l facă rege.

²(Dar Ieroboam, fiul lui Nabat, a auzit de aceasta în Egipt – fiindcă în Egipt locuia după ce fugise de Solomon).

³Poporul i-a vorbit atunci regelui Roboam, zicând:

⁴„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; dar tu, acum, uşurează ceva din asprele sarcini puse de tatăl tău şi ceva din jugul cel greu pe care l-a pus asupră-ne, iar noi îţi vom sluji”.

⁵Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până poimâine, şi atunci reveniţi la mine”. Iar ei s’au dus.

⁶Atunci regele a adus aceasta înaintea bătrânilor care şedeau în faţa lui Solomon la vremea când el trăia, zicând: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor?”

⁷Iar ei au grăit către el, zicând: „Dacă tu îi vei fi astăzi slujitor acestui popor şi le vei sluji şi le vei spune vorbe bune, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele”.

⁸Dar el n’a ţinut seamă de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s’a sfătuit cu tinerii, cu cei ce crescuseră cu el şi-i erau aproape; şi le-a zis:

⁹„Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor care mi-a grăit, zicând: – Uşurează-ne ceva din jugul pe care tatăl tău l-a pus asupră-ne!”

¹⁰Atunci tinerii, cei ce crescuseră împreună cu el, i-au grăit, zicând: „Iată ce vei spune poporului care ţi-a zis: – Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu acum uşurează-ni-l; iată ce le vei spune: – Degetul meu cel mic va fi mai gros decât mijlocul tatălui meu;

¹¹dacă tatăl meu v’a împovărat cu jug greu, eu vă voi face jugul şi mai greu: tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni”.[1]

¹²A treia zi a venit tot Israelul la regele Roboam, aşa cum le spusese însuşi regele: „Reveniţi poimâine”.

¹³Iar regele le-a vorbit cu asprime, nesocotind sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii,

¹⁴şi le-a grăit aşa cum îl sfătuiseră tinerii; şi le-a zis: „Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu: tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni”.

¹⁵Aşa că regele n’a ascultat de popor, căci aşa fusese rânduit de la Domnul: să se adeverească ceea ce i se spusese lui Ieroboam, fiul lui Nabat, prin Ahia din Şilo.

¹⁶Şi dacă întregul Israel a văzut că regele nu-l ascultase, atunci poporul i-a răspuns regelui, zicând: „Ce parte avem noi cu David? Noi nu avem moştenire cu fiul lui Iesei! Aleargă, Israele, la corturile tale! De-acum, o, Davide, paşte-ţi propria ta casă!…”. Aşa că Israel s’a dus la corturile lui.[2]

¹⁷Cât despre fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda, peste ei a domnit Roboam.[3]

¹⁸Regele l-a trimis pe Adoniram, care era ispravnic peste corvezi, dar ei l-au ucis cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam a apucat să se urce într’un car ca să fugă la Ierusalim.

¹⁹Aşa s’a lepădat Israel de casa lui David până’n ziua de azi.

²⁰Şi a fost că atunci când întregul Israel a auzit că Ieroboam se întorsese din Egipt, au trimis şi l-au chemat la adunare şi l-au făcut rege peste Israel. Şi nimeni nu i-a urmat casei lui David, în afară de [triburile lui] Iuda şi Veniamin; numai ele.[4]

²¹Iar Roboam a intrat în Ierusalim şi a adunat obştea lui Iuda şi seminţia lui Veniamin: o sută douăzeci de mii de tineri războinici, ca să se lupte împotriva casei lui Israel spre a întoarce regatul sub domnia lui Roboam, fiul lui Solomon.

²²Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:

²³„Vorbeşte către Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi către toată casa lui Iuda şi Veniamin, precum şi către cei rămaşi din popor[5], zicând:

²⁴«Aşa grăieşte Domnul: Să nu vă ridicaţi, nici să vă războiţi cu fraţii voştri, fiii lui Israel!; fiecare om să se întoarcă la casa lui, căci lucrul acesta e de la Mine!»” Iar ei au ascultat de cuvântul Domnului şi au încetat să se mai ridice, aşa cum le spusese Domnul.[6] Regele Solomon a adormit laolaltă cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Iar în locul său, în Ierusalim, a domnit Roboam, fiul său; acesta avea patruzeci şi unu de ani când a început să domnească, iar domnia lui în Ierusalim a durat şaptesprezece ani. Mama lui se numea Naama, şi era fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor lui Amon. El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi nu a umblat în căile lui David, părintele său.[7] În muntele Efraim se afla un om, un rob al lui Solomon, care se numea Ieroboam; pe mama lui, femeie desfrânată, o chema Ţerua. Solomon l-a pus ispravnic peste corvezile din casa lui Iosif; el a zidit pentru Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute (...)

²⁵Ieroboam a zidit Sichemul, în muntele lui Efraim, şi s’a aşezat în el. Şi a plecat de acolo şi a zidit Penuelul.

²⁶Şi a zis Ieroboam în inima lui: Iată, regatul se va întoarce acum la casa lui David.

²⁷Dacă poporul acesta se va urca să aducă jertfe în templul Domnului, cel din Ierusalim, atunci inima acestui popor se va întoarce la Domnul, precum şi la domnul lor Roboam, regele lui Iuda, iar pe mine mă vor ucide…

²⁸Atunci regele s’a sfătuit şi a făcut două juninci de aur şi a zis către popor: „Ajunge cu suitul la Ierusalim!; iată dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!”[8]

²⁹Şi pe una a pus-o în Betel, iar pe cealaltă în Dan.[9]

³⁰Fapta aceasta însă a devenit păcat: poporul mergea la una din ele, chiar până la Dan, şi a părăsit templul Domnului.

³¹El a zidit capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi din poporul de rând, care nu erau dintre fiii lui Levi.

³²Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, anume în cea de a cincisprezecea zi a lunii, asemenea cu sărbătoarea din ţara lui Iuda, şi s’a suit la jertfelnicul pe care-l ridicase în Betel, ca să aducă jertfe junincilor făcute de el; iar în Betel a aşezat preoţi pentru locurile înalte pe care le făcuse.

³³Şi’n cea de a cincisprezecea zi a lunii a opta, la sărbătoarea pe care şi-a urzit-o din propria sa inimă şi din care le-a făcut sărbătoare fiilor lui Israel, s’a suit la jertfelnicul pe care-l ridicase; la jertfelnic s’a suit, ca să aducă jertfe.