Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 17 Bible Online

3 Regi 17 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 17

¹Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaadului[1], a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Căruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât numai când voi zice eu”[2].

²Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie:

³„Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.[3]

⁴Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo”.

⁵Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului şi s’a aşezat la pârâul Cherit, în faţa Iordanului.

⁶Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi carne seara, iar apă bea din pârâu.

⁷Şi a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ.

⁸Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:

⁹„Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească”.[4]

¹⁰Iar el s’a ridicat şi s’a dus la Sarepta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într’un vas, ca să beau!”

¹¹Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi o bucată de pâine!”

¹²Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într’un vas şi puţin untdelemn într’un urcior; iată, adun câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru copiii mei[5] şi vom mânca şi vom muri.”

¹³Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică şi să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii tăi vei face la urmă.

¹⁴Căci aşa grăieşte Domnul: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie pe pământ”.

¹⁵Iar femeia s’a dus şi a făcut întocmai; şi au mâncat, ea, el şi copiii ei;

¹⁶şi făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s’a împuţinat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie.[6]

¹⁷Şi a fost că după aceea s’a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei; iar boala lui a fost atât de grea, încât n’a mai rămas în el nici o suflare.

¹⁸Atunci ea a zis către Ilie: „Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? ai venit la mine să-mi pomeneşti păcatele şi să-mi omori fiul?”

¹⁹Iar Ilie i-a zis femeii: „Dă-mi-l pe fiul tău!” Şi i l-a luat de la sân şi l-a urcat în odaia în care locuia el şi l-a întins pe pat.

²⁰Şi a strigat Ilie şi a zis: „O, Doamne, Tu, martorul femeii la care locuiesc, Tu i-ai făcut rău omorându-i fiul!”[7]

²¹Şi a suflat de trei ori asupra copilului şi L-a chemat pe Domnul, zicând: „O, Doamne, Dumnezeul meu, sufletul acestui copil să se întoarcă în el!”

²²Şi aşa s’a făcut, şi copilul a dat glas;

²³iar el l-a coborât în casă din odaia de deasupra şi i l-a dat mamei sale. Şi a zis Ilie: „Vezi, fiul tău trăieşte”.

²⁴Iar femeia a zis către Ilie: „Iată, acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi că adevărat este în gura ta cuvântul Domnului”.