Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 18 Bible Online

3 Regi 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 18

¹Şi a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului”.

²Iar Ilie a plecat să i se înfăţişeze lui Ahab. Foametea era cumplită în Samaria,

³iar Ahab l-a chemat pe Obadia, mai-marele curţii (acest Obadia era foarte temător de Dumnezeu;

⁴când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns, câte cincizeci, în două peşteri, şi-i hrănea cu pâine şi apă).

⁵Şi a zis Ahab către Obadia: „Vino şi să umblăm prin ţară şi pe la izvoarele apelor şi pe la toate pâraiele, că poate vom găsi ceva iarbă ca să ţinem în viaţă caii şi catârii, aşa ca ei să nu piară cu totul”.

⁶Atunci şi-au împărţit între ei calea pe care s’o cutreiere fiecare: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat, tot singur, pe un altul.

⁷Obadia era singur pe drum; iar Ilie venea, tot singur, să-l întâmpine. Atunci Obadia s’a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul meu, Ilie, oare tu eşti?”

⁸Iar Ilie i-a zis: „Eu. Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!”

⁹Atunci Obadia a zis: „Ce păcat am făcut eu ca să-l dai pe robul tău în mâinile lui Ahab să mă omoare?

¹⁰Viu este Domnul, Dumnezeul tău: Nu e neam sau regat la care stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Şi dacă-i spuneau: – Nu se află aici!, atunci el dădea foc regatului şi ţinuturilor lui, numai pentru că n’a dat de tine.

¹¹Iar acum tu zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!…

¹²Dar când eu voi pleca de lângă tine, iar pe tine te va duce Duhul Domnului într’un loc pe care eu nu-l ştiu, şi voi intra să-i spun lui Ahab, iar el nu te va afla, atunci el mă va ucide. Robul tău însă se teme de Domnul încă din tinereţile lui.

¹³Domnul meu, oare nu ţi s’a spus ce am făcut eu când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului?: cum am ascuns eu o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într’o peşteră, şi cum i-am hrănit cu pâine şi apă?

¹⁴Iar acum tu îmi zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată-l pe Ilie!, iar el mă va ucide”.

¹⁵Ilie însă a zis: „Viu este Domnul Puterilor, în faţa Căruia stau eu: astăzi mă voi arăta în faţa lui!”

¹⁶Atunci Obadia a plecat să-l întâlnească pe Ahab; şi i-a spus, iar Ahab a alergat în mare grabă şi s’a dus să-l întâmpine pe Ilie.

¹⁷Şi a fost că atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti cel care-l răzvrăteşti pe Israel?”

¹⁸Dar Ilie a zis: „Nu eu îl răzvrătesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, prin aceea că L-aţi părăsit pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi aţi mers după baali.

¹⁹Şi acum, trimite şi adună la mine întregul Israel pe muntele Carmel[1], şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi neruşinaţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai tufişurilor, care mănâncă la masa Izabelei!”

²⁰Ahab a trimis atunci la tot Israelul; şi toţi profeţii s’au adunat pe muntele Carmel.

²¹Iar Ilie s’a apropiat de ei toţi. Şi le-a zis Ilie: „Până când veţi şchiopăta din amândouă gleznele?[2] Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dar dacă este Baal, mergeţi după el!” Dar poporul n’a răspuns nimic.

²²Şi a zis Ilie către popor: „Eu singur am rămas profet al Domnului; profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci, iar profeţii tufişurilor sunt patru sute.

²³Daţi-ne doi boi: ei să-şi aleagă unul, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze deasupra lemnelor, dar foc să nu pună; iar eu îl voi rândui pe celălalt bou, dar foc nu voi pune.

²⁴Voi să strigaţi numele dumnezeilor voştri, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu; ei bine, Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu”. Şi întregul popor a răspuns, zicând: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit!”

²⁵Iar Ilie le-a zis profeţilor ruşinii: „Alegeţi-vă un bou şi jertfiţi voi întâi – fiindcă sunteţi mulţi![3] – şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar foc să nu puneţi!”

²⁶Iar aceia au luat un bou şi au făcut aşa şi de dimineaţa până la amiază au chemat numele lui Baal, zicând: „Auzi-ne, Baale, auzi-ne…!” Şi nici că glas a fost, şi nici auz.[4] Şi alergau bezmetici[5] în jurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.

²⁷Şi se făcuse amiază, iar Ilie Tesviteanul îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cât vă ţine gura, că el e dumnezeu; poate că se gândeşte, ori că s’a apucat de vreo oarecare treabă, ori poate că doarme… ca să se trezească…”.

²⁸Iar ei strigau cu glas mare şi – după obiceiul lor – se tăiau cu cuţitele[6] şi se loveau cu bice până ce le dădea sângele[7].

²⁹Şi au tot profeţit până’n seară, la vremea jertfei; şi nici că glas a fost, şi nici auz. Atunci Ilie Tesviteanul a grăit către profeţii urâciunilor, zicând: „Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi aduc şi eu jertfa!” Iar ei s’au dat de-o parte, mai încolo.

³⁰Iar Ilie a zis către popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi întregul popor s’a apropiat de el.

³¹Atunci Ilie a luat douăsprezece pietre – după numărul seminţiilor lui Israel, aşa cum Domnul îi spusese: „Israel va fi numele tău”[8]

³²şi a zidit pietrele întru numele Domnului şi a vindecat jertfelnicul care fusese dărâmat[9]; iar împrejurul jertfelnicului a săpat un şanţ în care ar fi încăput două măsuri de sămânţă[10];

³³şi a îngrămădit lemnele pe jertfelnicul pe care-l făcuse şi a tăiat bucăţile [de carne] menite arderii-de-tot şi le-a aşezat deasupra lemnelor şi le-a rânduit pe jertfelnic.

³⁴Şi a zis: „Aduceţi-mi patru vedre de apă şi vărsaţi-le peste jertfă şi peste lemne!” Şi au făcut aşa. Şi a zis: „Faceţi-o a doua oară!” Şi au făcut-o a doua oară. Şi a zis: „Faceţi-o a treia oară!” Iar ei au făcut-o a treia oară.

³⁵Apa alerga împrejurul jertfelnicului, iar şanţul se umpluse de apă.

³⁶Ilie şi-a ridicat atunci glasul către cer şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, auzi-mă, Doamne, şi răspunde-mi astăzi cu foc, ca să cunoască tot poporul că Tu eşti Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi că eu sunt robul Tău şi că de dragul Tău am făcut eu lucrurile acestea!

³⁷Auzi-mă, Doamne, auzi-mă cu foc, ca să cunoască acest popor că Tu eşti Domnul Dumnezeu şi că Tu ai întors la Tine inima acestui popor!”

³⁸Atunci foc a căzut din cer de la Domnul şi a mistuit jertfa şi lemnele şi apa care era în şanţ; focul a lins pietrele şi lutul.

³⁹Şi întregul popor a văzut şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este Dumnezeu; Domnul Acesta este Dumnezeu!”

⁴⁰Şi a zis Ilie către popor: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal, încât nici unul din ei să nu scape!” Şi i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chişonului şi acolo i-a înjunghiat.[11]

⁴¹După aceea i-a zis Ilie lui Ahab: „Du-te şi mănâncă şi bea, că se aude vuiet de ploaie!”

⁴²Şi s’a dus Ahab să mănânce şi să bea. Iar Ilie s’a urcat pe Carmel şi, plecându-se la pământ, şi-a pus faţa între genunchi

⁴³şi i-a zis servului său: „Ridică-te şi uită-te spre mare!” Servul s’a uitat şi a zis: „Nu e nimic”. Şi i-a zis Ilie: „Du-te şi fă-o de şapte ori!” Iar acela s’a dus de şapte ori.

⁴⁴Şi a fost că a şaptea oară, iată, un norişor cât urma unui picior de om scotea apă din mare. Iar acesta i-a zis: „Du-te şi spune-i lui Ahab: – Înhamă-ţi caii la căruţă şi du-te devale, ca să nu te prindă ploaia!”

⁴⁵Şi a fost că între timp cerul s’a înnegrit de nori şi de vânt; şi a fost ploaie mare. Iar Ahab a înhămat şi s’a dus la Izreel.

⁴⁶Şi mâna Domnului era peste Ilie. Acesta, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab în Izreel.