Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 2 Bible Online

3 Regi 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 2

¹Şi apropiindu-i-se lui David vremea să moară, el i-a poruncit fiului său Solomon, zicând:

²„Eu mă duc pe calea fiecărui pământean, iar tu întăreşte-te şi arată-te bărbat

³şi păzeşte rânduielile Domnului, Dumnezeului tău, pentru ca, mergând în căile Lui, să păzeşti poruncile şi dreptarele şi judecăţile care sunt scrise în legea lui Moise, în aşa fel încât tu să poţi înţelege cele ce vei face în toate lucrurile pe care eu ţi le poruncesc,

⁴ca Domnul să-Şi adeverească’ntru totul cuvântul pe care l-a grăit, zicând: Dacă fiii tăi se vor păzi în calea lor, pentru ca’ntru adevăr să umble ei în faţa Mea cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, atunci îţi spun Eu ţie că nu-ţi va lipsi bărbat de pe tronul lui Israel.

⁵Tu ştii tot ce mi-a făcut mie Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut el celor două căpetenii ale oastei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, că i-a omorât şi că’n vreme de pace a vărsat sânge ca’n vreme de război şi cum şi-a pus el sânge nevinovat la cingătoarea dimprejurul coapselor şi în încălţămintea picioarelor lui.

⁶Ca atare, tu te vei purta cu el potrivit înţelepciunii tale şi nu-i vei lăsa cărunteţele să coboare’n iad cu pace.[1]

⁷Dar vei face milă cu fiii lui Barzilai Galaaditul; ei să se numere printre cei ce mănâncă la masa ta, căci ei mi-au venit aproape atunci când fugeam din faţa lui Abesalom, fratele tău.

⁸Şi iată, cu tine este Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim; el este cel ce cu greu blestem m’a blestemat în ziua când eu mă duceam la tabără; el s’a coborât la Iordan să mă întâmpine; şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi ucide cu sabia».

⁹Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om înţelept eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el: cărunteţele lui pătate cu sânge să le cobori în iad”.

¹⁰Şi a adormit David laolaltă cu părinţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui David.[2]

¹¹Iar zilele în care David a domnit peste Israel au fost patruzeci de ani[3]; şapte ani a domnit în Hebron şi treizeci şi trei de ani în Ierusalim.

¹²Solomon s’a aşezat pe tronul lui David, tatăl său, iar regatul său s’a întărit foarte.[4]

¹³Atunci Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon şi i s’a închinat. Iar ea i-a zis: „Paşnică îţi este venirea?” El a răspuns: „Paşnică.

¹⁴Am o treabă cu tine”. Ea a zis: „Spune!”

¹⁵El i-a zis: „Tu ştii că regatul era al meu şi că spre mine căta întregul Israel ca să domnesc; dar regatul a fost întors de la mine şi a devenit al fratelui meu; că de la Domnul i s’a rânduit.

¹⁶Şi acum, am să-ţi cer ceva – dar nu-ţi întoarce faţa!” Iar Batşeba a zis: „Grăieşte!”

¹⁷El i-a zis: „Vorbeşte-i tu regelui Solomon, că de la tine nu-şi va întoarce faţa: Să mi-o dea de soţie pe Abişag Şunamita”.

¹⁸Iar Batşeba i-a zis: „Bine, am să-i vorbesc regelui pentru tine”.

¹⁹Atunci Batşeba a intrat la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia. Iar regele s’a ridicat în faţa ei şi i s’a închinat; şi s’a aşezat pe tronul său; şi s’a pus un scaun şi pentru mama regelui, iar ea a şezut de-a dreapta lui.

²⁰Şi i-a zis: „Am către tine o mică cerere; să nu-mi întorci faţa de la tine”. I-a zis regele: „Cere, maica mea, iar eu nu-ţi voi întoarce vorba”.

²¹Iar ea a zis: „E vorba de Abişag Şunamita: să i se dea de soţie lui Adonia, fratele tău”.

²²Şi răspunzând regele Solomon, i-a zis maicii sale: „Şi de ce ai cerut-o tu pe Abişag pentru Adonia? Cere pentru el şi regatul, de vreme ce el e fratele meu mai mare, iar el şi-i are aproape pe preotul Abiatar şi pe Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirilor…”.

²³Şi regele Solomon s’a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi încă mai rău, dacă Adonia n’a grăit acest cuvânt împotriva propriei sale vieţi…

²⁴Şi acum, viu este Domnul, Cel ce m’a rânduit şi m’a aşezat pe tronul părintelui David şi mi-a făcut o casă după cum Domnul a grăit: chiar astăzi, Adonia va fi dat morţii!”

²⁵Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acela l-a ucis; şi’n chiar ziua aceea a murit Adonia.[5]

²⁶Iar regele a zis către preotul Abiatar: „Pleacă repede la Anatot, la moşia ta, că tu eşti astăzi vinovat de moarte; eu însă nu te voi ucide, căci tu ai purtat chivotul legământului Domnului înaintea tatălui meu şi ai suferit în tot ceea ce tatăl meu a suferit”.

²⁷Şi Solomon l-a înlăturat pe Abiatar din slujba sa de preot al Domnului, ca să se plinească cuvântul pe care Domnul i-l grăise lui Eli în Şilo.[6]

²⁸Vestea a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei; că Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu venise de partea lui Solomon. Atunci Ioab a fugit la cortul Domnului şi s’a prins de coarnele jertfelnicului.[7]

²⁹Şi i s’a spus lui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că se ţine de coarnele jertfelnicului. Atunci regele Solomon a trimis la Ioab, zicând: „Ce ţi s’a întâmplat de ai fugit la jertfelnic?” Ioab a zis: „Fiindcă m’am înspăimântat de tine şi am fugit la Domnul”. Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te şi ucide-l şi îngroapă-l!”

³⁰Iar Benaia, fiul lui Iehoiada, a venit la Ioab în cortul Domnului şi i-a zis: „Aşa grăieşte regele: Ieşi afară!” Dar Ioab a zis: „Nu voi ieşi afară, ci aici voi muri”. Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s’a întors şi i-a spus regelui, zicând: „Aşa a grăit Ioab şi aşa mi-a răspuns”.

³¹Iar regele i-a zis: „Du-te şi fă-i după cum a spus el şi ucide-l şi îngroapă-l, şi astfel vei lua astăzi de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele pe care Ioab l-a vărsat fără pricină;

³²Domnul a întors împotriva capului său sângele vărsat pe nedrept, pe măsura a ceea ce el le-a făcut celor doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el; că i-a omorât cu sabia, fără ca tatăl meu, David, să fi ştiut de sângele lor: pe Abner, fiul lui Ner, voievodul oştilor lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai-marele oştirii lui Iuda.

³³Sângele lor s’a întors asupra capului său şi asupra capului urmaşilor lui până’n veac; dar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul său să aibă’n veac pace de la Domnul!”

³⁴Astfel s’a suit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi s’a aruncat asupră-i şi l-a ucis; şi l-a îngropat în casa lui, în pustie.

³⁵În locul lui, regele l-a pus peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi regatul avea fericită cârmuire în Ierusalim. Iar în locul lui Abiatar l-a pus regele pe Ţadoc să fie mare preot.[8] Iar Domnul i-a dat lui Solomon pricepere[9] şi foarte multă înţelepciune[10] şi mărinimie[11] precum nisipul de pe ţărmul mării. Priceperea lui Solomon era cu mult deasupra priceperii tuturor celor din vechime[12] şi deasupra tuturor înţelepţilor Egiptului[13]. El a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David[14] până ce a terminat de zidit propria sa casă, dar mai întâi casa Domnului[15] şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani le-a făcut şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de pietrari în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoarele cele mari şi stâlpii şi fântâna din curte şi marea de aramă[16]; el a zidit cetăţuia şi întăriturile ei; el a făcut o deschizătură în zidul lui David, (...)

³⁶Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi şezi acolo, dar de acolo să nu ieşi nicăieri.

³⁷Va fi însă că’n ziua în care vei ieşi şi vei trece pârâul Cedrilor, atunci să ştii bine că negreşit vei muri; sângele tău va fi asupra capului tău”. Şi chiar atunci, în ziua aceea, regele l-a pus să jure.

³⁸Iar Şimei a zis către rege: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit, o, rege, domnul meu; aşa va face robul tău!” Şi a rămas Şimei în Ierusalim vreme de trei ani.

³⁹Şi a fost că, după trei ani, doi robi ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s’a spus lui Şimei: „Iată, robii tăi sunt în Gat”.

⁴⁰Atunci Şimei s’a ridicat, a pus şaua pe asinul său şi a plecat la Gat, la Achiş să-şi caute robii. Şi s’a dus Şimei şi şi-a scos robii din Gat.

⁴¹Şi i s’a spus lui Solomon, zicându-i-se: „Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi şi-a adus robii înapoi”.

⁴²Atunci regele a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi ţi-am poruncit, zicându-ţi: «În ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi vei merge la dreapta sau la stânga, să ştii bine că negreşit vei muri»? Iar tu mi-ai zis: «Bun e cuvântul pe care îl aud».

⁴³Atunci, de ce n’ai păzit jurământul pe Domnul şi porunca pe care eu ţi-am dat-o?”

⁴⁴Şi a mai zis regele către Şimei: „Tu îţi ştii întreaga răutate pe care inima ta o ştie, ce i-ai făcut tu lui David, părintele meu; Domnul însă a întors răutatea asupra capului tău,

⁴⁵în timp ce regele Solomon e binecuvântat, iar tronul lui David va rămâne veşnic în faţa Domnului”.

⁴⁶Atunci Solomon i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acesta s’a dus şi l-a ucis.[17] Regele Solomon era foarte priceput şi înţelept; iar Iuda şi Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe lângă mare, ca o mulţime care mănâncă şi bea şi se veseleşte. Solomon era cârmuitor[18] peste toate regatele; ele îi aduceau daruri şi i-au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. Solomon a prins a deschide stăpânirile Libanului şi a zidit Terma în pustie. Şi iată care era hrana zilnică a [curţii] lui Solomon: treizeci de măsuri de făinuţă de grâu, şaizeci de măsuri de făină obişnuită, viţei îngrăşaţi, douăzeci de boi din păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi şi căprioare şi păsări îndopate. Fiindcă el cârmuia peste toate ţările de dincoace de Râu[19], de la Hazor la Gaza, peste toţi regii din această latură a râului; şi era om al păcii în toate laturile de jur-împrejur; iar Iuda şi Israel trăiau fără frică, fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul său, mâncând şi bâ(...)