Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 20 Bible Online

3 Regi 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 20

¹Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns toate oştile şi s’a ridicat şi a împresurat Samaria, el şi treizeci şi doi de regi împreună cu el; el cu toată călărimea şi cu toate carele lui de luptă s’a ridicat şi a împresurat Samaria şi s’a războit împotriva ei.

²Şi a trimis soli în cetate la Ahab, regele lui Israel,

³iar aceia au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Argintul şi aurul tău e al meu, femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt ai mei”.

⁴Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: eu sunt al tău, şi toate ale mele”.

⁵Solii însă au venit din nou şi au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Am trimis la tine, zicând: Tu îmi vei da mie argintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi pe copiii tăi.

⁶De aceea, mâine pe vremea asta îmi voi trimite slugile la tine şi ele vor scotoci prin casa ta şi prin casele servilor tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau pe care ele vor pune mâna, vor lua”.

⁷Atunci regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi şi luaţi seama că omul acesta cată nod în papură; că el a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru fiicele mele; de la argintul şi aurul meu nu l-aş ţine de rău”.[1]

⁸Dar bătrânii şi’ntregul popor au zis: „Să nu-l asculţi şi nici să te’nvoieşti!”

⁹Iar el a zis către solii lui Benhadad: „Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate lucrurile pentru care ai trimis prima oară la robul tău, sunt gata să le fac; dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac”. Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat răspunsul.

¹⁰Dar Benhadad a trimis la el, spunând: „Aşa să-mi facă mie dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi de-ajuns să umple pumnii întregului popor, ai pedestraşilor mei!”

¹¹Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Ajunge: cocoşatul să nu se umfle’n pene ca acel cu şira dreaptă”.[2]

¹²Şi a fost că atunci când a primit el răspunsul acesta, el şi toţi regii care erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar el le-a zis servilor săi: „Faceţi şanţ!” Şi au făcut şanţ împrejurul cetăţii.

¹³Şi, iată, un profet a venit la Ahab, regele Israelului, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Văzut-ai tu această mare mulţime?: Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

¹⁴Şi a zis Ahab: „Prin cine?” Acela a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Prin tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi”. Ahab a zis: „Cine va începe războiul?” Şi i s’a spus: „Tu”.

¹⁵Atunci Ahab i-a numărat pe tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi: erau două sute treizeci[3]; apoi a numărat poporul, adică pe toţi războinicii: şaizeci de mii[4].

¹⁶Şi a ieşit la amiază. Iar Benhadad – el şi cei treizeci şi doi de regi care i se alăturaseră – beau în corturi şi se îmbătaseră.

¹⁷Şi au ieşit mai întâi tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Regele Siriei a trimis cercetaşi, iar aceştia i-au spus: „Sunt oameni ieşind din Samaria”.

¹⁸Iar el a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; dacă ies pentru război, prindeţi-i vii!”

¹⁹Din cetate au ieşit tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi, şi oastea după ei.

²⁰Şi fiecare îl lovea pe cel ce-i era în faţă şi fiecare îl mai lovea o dată pe cel ce-i sta împotrivă. Sirienii au fugit, Israeliţii i-au urmărit, iar Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe calul unui călăraş.

²¹Atunci a ieşit şi regele lui Israel şi a luat toţi caii şi toate carele şi pradă mare a făcut în Siria.

²²Iar profetul a venit la regele Israelului şi a zis: „Întăreşte-te, ia seama şi vezi ce ai de făcut; că, după un an, Benhadad, regele Siriei, se va ridica din nou împotriva ta”.

²³Iar servii regelui Siriei, chiar ei, i-au zis: „Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al munţilor, iar nu un Dumnezeu al văilor, de aceea a fost mai puternic decât noi; dar dacă noi ne vom lupta cu ei în şes, atunci într’adevăr vom fi mai puternici decât ei.

²⁴Tu să faci aşa: Îndepărtează-i pe regi, pe fiecare la treaba lui, şi’n locul lor pune satrapi.

²⁵Fă-ţi o oaste pe potriva celei ce a fost nimicită şi călărime pe potriva călărimii şi care pe potriva carelor şi ne vom bate cu ei în şes şi vom fi mai puternici decât ei”. Iar el le-a ascultat vorba şi a făcut aşa.

²⁶Şi a fost că, după un an, Benhadad i-a numărat pe Sirieni şi s’a suit la Afec să se războiască cu Israel.

²⁷Fiii lui Israel au fost număraţi şi au venit în întâmpinarea lor; Israeliţii şi-au aşezat în faţa lor o tabără cât două turme mici de capre, în timp ce Sirienii umpluseră pământul.

²⁸Atunci a venit omul lui Dumnezeu[5] şi a zis către regele Israelului: „Aşa grăieşte Domnul: – De vreme ce Siria a spus că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu al munţilor şi că nu e un Dumnezeu al văilor, Eu voi da în mâna ta această oaste mare, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

²⁹Şi au stat taberele una în faţa alteia timp de şapte zile. Şi a fost că’n ziua a şaptea s’a pornit războiul, iar Israeliţii i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de pedestraşi într’o singură zi.

³⁰Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat în casa de dormit, într’o cămară dosnică.

³¹Iar servii săi i-au zis: „Iată, noi ştim că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; aşadar, să ne punem pânză de sac împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi să mergem la regele lui Israel, că doar-doar ne va cruţa vieţile”.

³²Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis către regele lui Israel: „Robul tău Benhadad zice: – Cruţă-mi viaţa!” Iar acela a zis: „Încă trăieşte?: e fratele meu!”

³³Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi s’au grăbit şi i-au prins vorba din gură şi au zis: „Benhadad e fratele tău”. Iar el a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!” Atunci Benhadad a venit la el, iar acesta l-a urcat în carul său; iar [Benhadad]

³⁴i-a zis: „Cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţ[6] aşa cum tatăl meu a făcut în Samaria”. „Iar eu te voi lăsa, cu legământ, să pleci”. Atunci Ahab a făcut cu el un legământ şi l-a lăsat să plece.[7]

³⁵Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit către un aproape al său cu cuvântul Domnului[8]: „Loveşte-mă!” Dar omul n’a vrut să-l lovească.

³⁶Acela i-a zis: „De vreme ce tu n’ai ascultat de cuvântul Domnului, iată că, plecând de la mine, te va lovi un leu”. Acesta s’a dus, iar un leu a dat peste el şi l-a omorât.

³⁷Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!” Omul l-a lovit şi din lovitură l-a rănit.

³⁸Atunci profetul s’a dus şi a stat în calea regelui lui Israel şi s’a legat la ochi cu o faşă.[9]

³⁹Şi a fost că’n timp ce regele trecea pe aproape, el a strigat către rege şi a zis: „Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un om l-a adus pe un altul la mine şi mi-a zis: – Păzeşte-l pe omul acesta; dar dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un talant de argint.

⁴⁰Dar în timp ce robul tău se uita încoace şi încolo, acela s’a făcut nevăzut”. Iar regele lui Israel i-a zis: „Iată, singur ţi-ai dat răspunsul”.

⁴¹Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut: era unul dintre profeţi.

⁴²Acela i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din mână un om vrednic de moarte, viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul tău în schimbul poporului său”.

⁴³Iar regele lui Israel a plecat mâhnit şi trist şi a venit în Samaria.