Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 21 Bible Online

3 Regi 21 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 21

¹Nabot Izreeliteanul avea o vie lângă aria lui Ahab, regele Israelului.[1]

²Şi a grăit Ahab către Nabot, zicând: „Dă-mi via ta, ca să-mi fac o grădină de legume, fiindcă e aproape de casa mea; iar eu îţi voi da în schimb o altă vie, mai bună decât aceasta; sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti via cu bani, iar ea îmi va fi grădină de legume”.

³Dar Nabot i-a zis lui Ahab: „Ferească-mă Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!”

⁴Atunci sufletul lui Ahab s’a tulburat; el s’a culcat pe patul său şi şi-a acoperit faţa şi n’a mâncat.[2]

⁵Iar Izabela, femeia sa, a intrat la el şi i-a zis: „De ce-ţi este sufletul tulburat şi nu mănânci?”

⁶Iar el i-a zis: „Fiindcă i-am vorbit lui Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: „Dă-mi via ta pe bani; sau, dacă vrei, în schimbul ei îţi voi da o altă vie”. Dar el mi-a răspuns: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!”

⁷Atunci Izabela, femeia sa, i-a zis: „Aşa faci tu acum, tu, rege peste Israel?… Scoală-te şi mănâncă şi fii stăpân pe tine: eu îţi voi da via lui Nabot Izreeliteanul!”

⁸Ea a făcut o scrisoare în numele lui Ahab şi a pecetluit-o cu pecetea lui şi a trimis-o la bătrânii şi la fruntaşii[3] care locuiau [în aceeaşi cetate] cu Nabot.

⁹Iar în scrisoare se spunea: „Ţineţi post[4] şi puneţi-l pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului.

¹⁰Şi’n preajma lui puneţi să şadă doi oameni netrebnici care să mărturisească împotrivă-i, zicând: – Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!… Apoi să-l scoată afară, să-l ucidă cu pietre, şi aşa să moară”.[5]

¹¹Iar bătrânii şi fruntaşii care locuiau în aceeaşi cetate cu el au făcut aşa cum le poruncise Izabela şi cum se spunea în scrisorile pe care ea le trimisese.

¹²Şi au ţinut post şi l-au pus pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului.

¹³Şi au venit doi oameni netrebnici şi au şezut în preajma lui. Iar oamenii netrebnici au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!” Atunci l-au scos afară din cetate şi l-au ucis cu pietre, şi aşa a murit.

¹⁴Şi au trimis la Izabela, zicând: „Nabot a fost ucis cu pietre, şi aşa a murit”.

¹⁵Şi a fost că atunci când Izabela a auzit aceasta, a zis către Ahab: „Scoală-te şi pune stăpânire pe via lui Nabot Izreeliteanul, cel care n’a vrut să ţi-o vândă, căci Nabot nu mai e viu, ci a murit”.

¹⁶Şi a fost că dacă Ahab a auzit că Nabot Izreeliteanul e mort, şi-a sfâşiat hainele şi s’a îmbrăcat în pânză de sac. Şi a fost că după aceea s’a sculat Ahab şi s’a coborât la via lui Nabot Izreeliteanul ca s’o ia în stăpânire.[6]

¹⁷Atunci a grăit Domnul către Ilie Tesviteanul, zicând:

¹⁸„Scoală-te şi te coboară să-l întâlneşti pe Ahab, regele Israelului, cel din Samaria; el se află în via lui Nabot, unde s’a dus s’o ia în stăpânire.

¹⁹Şi vei grăi către el, zicând: – Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce tu ai ucis şi ai luat în stăpânire, de aceea aşa grăieşte Domnul: În locul unde porcii şi câinii au lins sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii sângele tău; şi târfele se vor spăla în sângele tău”.

²⁰Şi a zis Ahab către Ilie: „M’ai aflat, vrăjmaşule, şi aici?” Iar acesta a zis: „Te-am aflat, fiindcă tu nebuneşte te-ai aruncat să faci ce e rău în faţa Domnului, ca să-I stârneşti mânia.

²¹Aşa grăieşte Domnul: – Iată, Eu voi aduce peste tine necazuri, şi foc voi aprinde’n urma ta şi voi nimici tot ceea ce e parte bărbătească din Ahab, fie rob, fie liber în Israel.

²²Şi voi face din casa ta ceea ce am făcut din casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi din casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru întărâtările cu care M’ai întărâtat şi cu care l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască”.

²³Domnul a grăit şi despre Izabela, zicând: „Câinii o vor mânca lângă zidul Izreelului.

²⁴Cei din neamul lui Ahab: câinii îl vor mânca pe cel mort în cetate, păsările cerului îl vor mânca pe cel mort în câmp.

²⁵Nimeni însă nu este ca Ahab, prin aceea că el s’a aruncat pe de-a’ntregul să facă ce e rău în faţa Domnului, aşa cum Izabela, femeia lui, l-a dus de căpăstru.

²⁶Urât s’a făcut el prin urâciunile pe care le-a urmat, cele săvârşite de Amoreii pe care Domnul i-a nimicit din faţa fiilor lui Israel”.

²⁷Şi, din pricina acestui cuvânt, Ahab s’a pătruns de mâhnire în faţa Domnului şi a prins a plânge şi şi-a sfâşiat hainele şi şi-a încins trupul cu sac şi a postit; cu sac se îmbrăcase şi în ziua când l-a ucis pe Nabot Izreeliteanul.

²⁸Cuvântul Domnului a fost atunci în gura robului său Ilie asupra lui Ahab; şi a zis Domnul:

²⁹„Ai văzut cum s’a pătruns Ahab de mâhnire în faţa Mea?: Nu în zilele lui voi aduce necazurile, ci în zilele fiului său le voi aduce”.[7]