Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Regi 8 Bible Online

3 Regi 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Regi 8

¹Şi a fost că dacă Solomon a isprăvit de zidit casa Domnului şi propria sa casă, după douăzeci de ani, atunci regele Solomon i-a adunat în Sion pe toţi bătrânii lui Israel ca să strămute chivotul legământului Domnului, care se afla în cetatea lui David, adică în Sion,

²în luna lui Etanim, la sărbătoarea care este în luna a şaptea.

³Şi au venit toţi bătrânii lui Israel,

⁴iar preoţii au ridicat chivotul şi cortul mărturiei şi toate obiectele sfinte ce se aflau în cortul mărturiei.

⁵Iar regele şi întregul Israel mergeau înaintea chivotului aducând nenumărate jertfe de oi şi de boi.

⁶Iar preoţii au adus chivotul la locul lui, în altarul templului, adică în sfânta-sfintelor, sub aripile heruvimilor

⁷(că aripile heruvimilor erau deschise deasupra locului unde se afla chivotul, aşa că heruvimii acopereau de deasupra chivotul şi pârghiile lui cele sfinte).

⁸Sfintele pârghii însă întreceau în lungime [chivotul], aşa încât ele se vedeau din naos[1], adică din faţa altarului, dar de afară nu se vedeau; aşa au rămas ele acolo până’n ziua de azi.

⁹În chivot nu se afla nimic altceva decât cele două table de piatră – adică tablele legii – pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel la ieşirea lor din ţara Egiptului.

¹⁰Şi a fost că după ce preoţii au ieşit din naos, norul a umplut casa Domnului.[2]

¹¹Şi nu puteau preoţii să stea la slujbă în faţa norului[3], fiindcă slava Domnului umpluse templul.

¹²Atunci a zis Solomon: „Domnul a zis că vrea să locuiască’n întuneric;

¹³eu Ţi-am zidit un templu spre locuinţă, un loc unde să locuieşti în veci”.[4]

¹⁴Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat întregul Israel (şi toată obştea lui Israel era de faţă);

¹⁵şi a zis: „Binecuvântat fie astăzi Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa a grăit despre David, părintele meu, şi anume despre ceea ce a plinit cu mâinile Sale, zicând:

¹⁶«Din ziua în care l-am scos pe poporul meu Israel din Egipt, în nici una din seminţiile lui Israel nu am ales o cetate unde să fie zidită casa în care să se afle numele Meu[5]; ci am ales Ierusalimul, pentru ca acolo să fie numele Meu, şi l-am ales pe David, pentru ca el să fie peste poporul Meu Israel».

¹⁷Iar David, părintele meu, îşi pusese la inimă să zidească el casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

¹⁸Dar Domnul a zis către David, părintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus la inimă să zideşti casă numelui Meu, bine ai făcut că ţi-ai pus-o la inimă;

¹⁹cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, ci fiul tău care a ieşit din coapsele tale, el îi va zidi numelui Meu casă».

²⁰Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe care l-a grăit; şi’n locul lui David, părintele meu, m’am ridicat eu şi am şezut pe tronul lui Israel, aşa cum Domnul a grăit, şi am zidit casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

²¹Şi am aşezat acolo un loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, acela pe care Domnul l-a făcut cu părinţii noştri la vremea când i-a scos din ţara Egiptului”.

²²Şi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa a toată obştea lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre cer

²³şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea Ţie, nici sus în cer, nici jos pe pământ; Tu eşti Cel ce păzeşti legământul şi-i faci milă robului Tău care umblă înaintea Ta cu toată inima sa[6];

²⁴Tu eşti Cel ce i-ai stat de pază robului Tău David, părintele meu, Tu eşti Cel ce cu gura Ta ai grăit şi cu mâinile Tale ai plinit ceea ce este astăzi.

²⁵Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, păzeşte-i robului Tău David, părintele meu, ceea ce i-ai grăit, zicând: «Înaintea Mea nu-ţi va lipsi niciodată un om care să şadă pe tronul lui Israel, dar numai dacă fiii lui Israel îşi vor păzi căile spre a umbla ei înaintea Mea aşa cum tu Mi-ai umblat înainte».

²⁶Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, adeverească-se cuvântul Tău către David, părintele meu!

²⁷Adevărat să fie oare că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Că dacă cerul şi cerul-cerurilor nu Te încap, cum o va face casa aceasta pe care eu i-am zidit-o numelui Tău?

²⁸Aşadar, caută spre rugăciunea mea, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ca să auzi bucuria cu care robul Tău, întru plinirea dorului său[7], Ţi se roagă Ţie astăzi;

²⁹şi să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul despre care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo», ca să auzi rugăciunea cu care robul Tău se roagă în locul acesta ziua şi noaptea;

³⁰şi să asculţi cererea robului Tău, ca şi pe a poporului Tău, Israel, oridecâteori se vor ruga în locul acesta; şi vei auzi în locul şederii Tale în cer, şi vei face şi milostiv vei fi.

³¹Oridecâteori cineva îi va greşi aproapelui său şi-şi va lua asupră-şi blestem cu care el însuşi s’a blestemat pe sine şi va veni şi se va mărturisi înaintea jertfelnicului Tău, în casa aceasta,

³²Tu să-l asculţi din cer şi să plineşti; şi să-l judeci pe poporul Tău Israel: celui nelegiuit să-i plăteşti întorcându-i fapta asupra capului său, iar pe cel drept să-l îndreptăţeşti: să-i dai după dreptatea lui.

³³Dacă poporul Tău Israel va cădea în faţa vrăjmaşilor – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor întoarce şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor ruga şi vor mijloci în casa aceasta,

³⁴Tu să-i auzi din cer, şi milostiv să fii faţă de păcatele poporului Tău Israel şi să-i întorci în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor.

³⁵Dacă se va închide cerul şi nu va ploua – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor ruga în locul acesta şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatele lor atunci când Tu îi vei umili,

³⁶Tu să-i asculţi din cer şi milostiv să fii faţă de păcatele robului Tău şi ale poporului Tău Israel şi să le arăţi calea cea bună pe care să umble şi să dai ploaie pe pământul Tău, cel pe care l-ai dat moştenire poporului Tău.

³⁷Dacă va fi foamete sau dacă va fi moarte – pe vânt arzător sau val de lăcuste –, de va fi tăciune[8] sau dacă vrăjmaşii îi vor asupri în vreuna din cetăţile lor, atunci pentru orice întâmplare şi orice durere,

³⁸pentru orice rugăciune sau cerere pe care fiece om o va face – după cum îşi cunoaşte fiecare rana inimii –, dacă-şi vor întinde mâinile spre locaşul acesta,

³⁹Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt[9] – şi milostiv să fii şi să plineşti şi să-i dai omului după purtările lui, aşa cum îi vei cunoaşte inima – că doar Tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –,

⁴⁰ca să se teamă ei de Tine atât cât vor trăi în ţara pe care Tu le-ai dat-o părinţilor noştri.

⁴¹Cât despre străinul care nu face parte din acest popor al Tău, dar care, de dragul numelui Tău, va veni din vreo ţară de departe

⁴²– fiindcă a auzit de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea tare şi de braţul Tău cel înalt –, dacă el va veni şi se va ruga în locaşul acesta,

⁴³Tu să-l asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt – şi să-i faci pe potriva a tot ceea ce străinul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele să cunoască numele Tău şi să se teamă de Tine întocmai ca poporul Tău, Israel, şi să ştie că numele Tău a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit.

⁴⁴Dacă va fi ca poporul Tău să iasă la război împotriva vrăjmaşilor lui, pe drumul arătat de Tine, şi dacă el întru numele Domnului se va ruga cu ochii îndreptaţi spre această cetate pe care Tu ai ales-o şi spre această casă pe care eu i-am zidit-o numelui Tău,

⁴⁵Tu să-i asculţi din cer rugăciunea şi cererea şi să faci ceea ce este cu dreptate.

⁴⁶Dacă-Ţi vor greşi – că nu este om care să nu greşască –, iar Tu Te vei mânia pe ei şi-i vei da în faţa vrăjmaşilor lor, şi dacă cei ce robesc îi vor robi, ducându-i în vreo ţară de departe sau de aproape,

⁴⁷şi dacă ei, acolo, în ţara’n care vor fi robi, îşi vor întoarce inima, şi din pământul robiei Ţi se vor ruga, zicând: «Am păcătuit, fărădelege şi nedreptate am făcut!»,

⁴⁸şi dacă ei, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, se vor întoarce spre Tine, acolo, în ţara vrăjmaşilor lor, unde Tu i-ai strămutat, şi dacă Ţi se vor ruga [avându-şi ochii îndreptaţi] spre ţara lor, aceea pe care Tu le-ai dat-o părinţilor lor, şi spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu i l-am zidit numelui Tău,

⁴⁹Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt –, să le asculţi rugăciunea şi cererea

⁵⁰şi milostiv să fii faţă de nedreptăţile lor cu care ei Ţi-au greşit şi faţă de toate păcatele cu care ei Ţi-au greşit, şi să-i faci să afle îndurare la cei ce i-au robit – să le fie milă de ei;

⁵¹că ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, ei, cei pe care Tu i-ai scos din ţara Egiptului şi din mijlocul cuptorului de fier[10].

⁵²Şi să fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale deschise spre rugăciunea robului Tău şi spre rugăciunea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ceea ce ei Ţi se vor ruga.

⁵³Că Tu Ţi i-ai ales să-Ţi fie de moştenire, pe ei, dintre toate neamurile pământului, aşa cum ai grăit prin mâna robului Tău Moise atunci când i-ai scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, Doamne, Doamne!” Aşa a vorbit Solomon asupra templului, atunci când i-a isprăvit zidirea: „Domnul a arătat soarele pe cer, El a grăit, Cel ce locuieşte’n întuneric:[11] Tu zideşte-Mi Mie casă, ţie casă preafrumoasă[12], ca să stai pe veşnică înnoire”[13]; iată, oare nu este scrisă aceasta în Cartea Cântării[14]?

⁵⁴Şi a fost că după ce Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s’a ridicat de dinaintea jertfelnicului Domnului unde stătuse îngenunchiat cu braţele întinse spre cer,

⁵⁵şi a stat şi cu glas mare a binecuvântat întreaga obşte a lui Israel, zicând:

⁵⁶„Binecuvântat este astăzi Domnul, Cel ce i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce El a grăit; din toate bunele cuvinte pe care El le-a grăit prin mâna robului Său Moise, nici un cuvânt nu a rămas neplinit.

⁵⁷Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi aşa cum a fost cu părinţii noştri: să nu ne părăsească, şi nici să se întoarcă dinspre noi,

⁵⁸ci inimile noastre să le plece spre Sine, pentru ca noi să umblăm în toate căile Lui şi să-I păzim toate poruncile şi toate rânduielile pe care le-a poruncit părinţilor noştri.

⁵⁹Iar cuvintele acestea cu care eu m’am rugat astăzi în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea să-I stea aproape Domnului, Dumnezeului nostru, ca să-i facă dreptate robului Său şi dreptate poporului Său Israel, fiecăruia la vremea lui;

⁶⁰pentru ca toate popoarele pământului să cunoască faptul că Domnul, Dumnezeul Acesta, El şi nu un altul este Dumnezeu.

⁶¹Şi să fie inimile noastre desăvârşite spre Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi întru sfinţenie să umblăm în rânduielile Lui şi să-I păzim poruncile aşa cum facem azi!”

⁶²Atunci şi regele şi toţi fiii lui Israel au adus jertfe în faţa Domnului.

⁶³Regele Solomon a adus jertfele de pace pe care el I le-a jertfit Domnului: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; iar regele şi toţi fiii lui Israel au sfinţit[15] casa Domnului.

⁶⁴În ziua aceea regele a sfinţit mijlocul pridvorului ce se afla în faţa casei Domnului, fiindcă acolo a adus el ardere-de-tot şi jertfele şi grăsimile jertfelor de pace, deoarece jertfelnicul de aramă de dinaintea Domnului era prea mic spre a cuprinde arderea-de-tot şi prinosul şi jertfele de pace.

⁶⁵Şi’n ziua aceea a prăznuit Solomon Sărbătoarea[16], şi cu el întregul Israel; adunare mare (de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului)[17] în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, în casa pe care el o zidise, mâncând şi bând şi veselindu-se în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile[18].

⁶⁶Iar în ziua a opta a dat drumul poporului; ei l-au binecuvântat pe rege, după care s’a dus fiecare la casa lui[19], toţi bucurându-se şi avându-şi inima plină de bunătăţile pe care Domnul le-a revărsat asupra robului Său David şi asupra poporului Său Israel.