Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 18 Bible Online

4 Regi 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 18

¹În cel de al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, peste Iuda a devenit rege Iezechia, fiul lui Ahaz.

²Douăzeci şi cinci de ani avea când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de ani. Mama sa se numea Abia, şi era fiica lui Zaharia.

³El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse David, părintele său;

⁴el a desfiinţat înălţimile şi a sfărâmat toţi stâlpii şi a nimicit tufişurile, precum şi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, pentru că, până la vremea aceea, fiii lui Israel îi aduceau arderi de tămâie; el l-a numit Nehuştan.[1]

⁵El s’a încrezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel; ca el n’a mai fost altul între regii lui Iuda, nici înainte, şi nici după;

⁶că s’a lipit de Domnul şi nu s’a abătut de la El şi I-a păzit poruncile, cele pe care i le poruncise lui Moise.

⁷Şi Domnul era cu el; şi înţelept era în tot ce făcea; şi s’a răzvrătit de sub mâna regelui Asiriei şi nu i-a mai slujit.

⁸El i-a bătut pe Filisteni, până la Gaza şi pân’ la hotarele ei, de la turnul de pază pân’ la cetatea cea tare.[2]

⁹Şi a fost că în cel de al patrulea an de domnie a regelui Iezechia (adică în anul al şaptelea al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel), s’a ridicat Salmanasar, regele Asiriei, împotriva Samariei şi a împresurat-o,

¹⁰iar după aproape trei ani a luat-o, adică în cel de al şaselea an al domniei lui Iezechia (ceea ce înseamnă al zecelea an al domniei lui Osea, regele lui Israel: atunci a fost luată Samaria).

¹¹Atunci regele Asiriei i-a strămutat pe Samarineni în Asiria şi i-a aşezat în Halach, în Habor, lângă râul Gozan, în munţii Mediei;

¹²aceasta, fiindcă ei nu au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi I-au călcat legământul în tot ceea ce Moise, robul lui Dumnezeu, le poruncise: nici că le-au ascultat, nici că le-au făcut.[3]

¹³Iar în cel de al paisprezecelea an al domniei lui Iezechia s’a ridicat Senaherib, regele Asiriei, împotriva puternicelor cetăţi ale Iudeii şi le-a luat.[4]

¹⁴Iar Iezechia, regele lui Iuda, a trimis soli la regele Asiriei, în Lachiş[5], zicând: „Am greşit; îndepărtează-te de mine; orice povară vei pune asupra mea, o voi duce”. Iar regele Asirienilor a pus asupra lui Iezechia, regele lui Iuda, un bir de trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.[6]

¹⁵Iezechia a dat tot argintul care s’a găsit în templul Domnului şi în vistieria casei domneşti.

¹⁶În vremea aceea a ras Iezechia aurul de pe uşile templului şi de pe stâlpii pe care-i aurise însuşi Iezechia, regele lui Iuda, şi i l-a dat regelui Asiriei.

¹⁷Regele Asiriei a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rabsaris şi pe Rabşache[7] spre regele Iezechia, cu o mare oaste împotriva Ierusalimului. Aceştia s’au ridicat şi au venit la Ierusalim şi s’au oprit lângă scocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului.

¹⁸Şi strigându-l aceia pe Iezechia, au ieşit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.

¹⁹Şi le-a zis Rabşache:[8] „Spuneţi-i acum lui Iezechia: Acestea zice regele, marele rege al Asirienilor: Ce fel de nădejde este aceea pe care tu te reazemi?

²⁰Tu ai spus (dar acestea erau vorbe goale): Am sfat şi putere să duc un război!… Acum, pe cine te bizui tu, de te-ai răzvrătit împotriva mea?

²¹Iată, acum tu ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva în el, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi toţi cei ce se încred în el.

²²Iar dacă-mi veţi zice: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e Acela Căruia însuşi Iezechia i-a stricat înălţimile şi altarele, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţa acestui jertfelnic din Ierusalim vă veţi închina?

²³Acum, fă un legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi-ţi voi da două mii de cai, dacă tu vei fi în stare să urci pe ei tot atâţia călăreţi…

²⁴Cum vei putea tu să faci faţă chiar unui singur satrap, cel din urmă dintre slugile domnului meu? Ai cumva nădejde în Egipt pentru care de luptă şi călăreţi?

²⁵Şi acum: Credeţi voi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestui loc ca să-l nimicim? Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!”

²⁶Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, şi Şebna şi Ioah au zis către Rabşache: „Vorbeşte-le robilor tăi în limba siriană[9], căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti în auzul oamenilor de pe zid?”

²⁷Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m’a trimis domnul meu să spun aceste cuvinte? nu m’a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?”

²⁸Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele marelui rege al Asirienilor:

²⁹Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe, căci el nu va fi în stare să vă scape din mâna mea.

³⁰Şi să nu vă facă Iezechia să vă puneţi nădejdea în Domnul, zicând: Domnul, negreşit, vă va scăpa; această cetate nu va fi dată în mâna regelui Asirienilor!…

³¹Nu-l ascultaţi pe Iezechia! Căci acestea zice regele Asirienilor: Împăcaţi-vă cu mine şi veniţi la mine, şi fiecare om va bea din viţa lui de vie şi va mânca din smochinul său şi va bea apă din propria sa fântână

³²până când vin eu şi vă voi strămuta într’o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi de vin, de pâine şi de vii, o ţară de untdelemn şi miere, unde voi veţi trăi şi nu veţi muri. Şi nu-l ascultaţi pe Iezechia, fiindcă el vă amăgeşte zicând: Domnul vă va scăpa!…

³³A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?

³⁴Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sefarvaimului, al Inei sau al Hevei? şi unde sunt dumnezeii Samariei?[10] fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?

³⁵Care din dumnezeii acestor ţări şi-a scăpat ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să scape din mâna mea Ierusalimul?”

³⁶Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu-i răspundă.

³⁷Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate[11], şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.