Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 2 Bible Online

4 Regi 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 2

¹Şi a fost că atunci când Domnul era să-l ridice pe Ilie în vârtej de vânt, ca şi cum ar fi la cer[1], Ilie şi Elisei au plecat din Ghilgal[2].

²Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu m’a trimis la Betel”. Dar Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău[3] dacă te voi lăsa singur!” Aşa că amândoi au venit la Betel.

³Iar fiii profeţilor[4] care se aflau în Betel au venit la Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe domnul tău pe deasupra capului tău?” Iar el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!”

⁴Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Domnul m’a trimis la Ierihon”. Dar Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!” Aşa că amândoi au venit la Ierihon.

⁵Iar fiii profeţilor care se aflau în Ierihon s’au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe Ilie pe deasupra capului tău?” Iar el a zis: „Da ştiu; tăceţi!”

⁶Şi i-a zis Ilie: „Stai aici, căci Domnul m’a trimis la Iordan”. Dar Elisei a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!” Aşa că s’au dus amândoi,

⁷precum şi cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor, care au stat în faţă, la oarecare depărtare, în timp ce ei amândoi şedeau lângă Iordan.

⁸Acolo Ilie şi-a luat cojocul şi l-a făcut vălătuc şi a lovit apa; iar apa s’a despărţit într’o parte şi în alta, aşa că ei amândoi au trecut ca pe uscat.

⁹Şi a fost că după ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ceea ce vrei să fac pentru tine mai înainte de a fi eu luat prin ridicare de la tine”. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit peste mine”.

¹⁰Iar Ilie a zis: „Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea atunci când voi fi luat prin ridicare de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ţi va fi aşa”.

¹¹Şi a fost că’n timp ce mergeau şi vorbeau, iată, un car de foc şi cai de foc i-au despărţit unul de altul: în vârtej de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca şi cum ar fi fost la cer.[5]

¹²Iar Elisei privea şi striga: „Părinte, părinte[6], carul lui Israel, şi călăreţul lui!…”. Şi nu l-a mai văzut. Şi, apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două[7].

¹³Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care căzuse de la acesta asupra lui Elisei. Şi s’a întors Elisei şi a stat pe malul Iordanului;

¹⁴şi a luat cojocul lui Ilie – cel ce căzuse asupră-i – şi a lovit apa, dar ea nu s’a despărţit. Şi a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apa, ea s’a despărţit într’o parte şi în alta, iar Elisei a trecut.

¹⁵Iar fiii profeţilor – cei din Ierihon – care rămăseseră de partea cealaltă, l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie s’a odihnit peste Elisei”. Şi i-au venit în întâmpinare şi i s’au închinat până la pământ.

¹⁶Şi i-au zis: „Iată acum: împreună cu servii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; să meargă ei să-l caute pe domnul tău, ca nu cumva Duhul Domnului să-l fi ridicat şi să-l fi aruncat în Iordan sau pe un munte sau pe un deal”. Dar Elisei a zis: „Nu veţi trimite!”

¹⁷Ei însă au stăruit până ce el s’a înduplecat şi le-a zis: „Trimiteţi!” Ei au trimis cincizeci de oameni, aceia l-au căutat trei zile şi nu l-au aflat.

¹⁸Şi s’au întors la el – fiindcă el locuia în Ierihon –, iar el le-a zis: „Nu v’am spus eu să nu vă duceţi?”[8]

¹⁹Iar oamenii cetăţii au zis către Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii noastre e bună, aşa cum domnul nostru vede, dar apele sunt rele şi pământul e sterp”.

²⁰Atunci Elisei le-a zis: „Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi în ea sare!” Şi i-au adus-o.

²¹Iar Elisei a ieşit la izvoarele apelor şi a aruncat acolo sarea şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Eu am însănătoşit aceste ape; de acum înainte nu va mai fi aici moarte şi nici pământ sterp”.

²²Şi sănătoase au rămas apele până’n ziua de azi, după cuvântul pe care-l grăise Elisei.

²³De acolo s’a suit la Betel. Şi’n timp ce urca drumul, nişte copii au ieşit din cetate şi-şi băteau joc de el, zicând: „Urcă, chelule, urcă!”[9]

²⁴Iar el s’a întors cu faţa spre ei şi i-a văzut şi i-a blestemat în numele Domnului. Şi, iată, din pădure au ieşit doi urşi şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii.

²⁵De acolo s’a dus pe muntele Carmel, iar de aici s’a întors în Samaria.