Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 25 Bible Online

4 Regi 25 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 25

¹Şi a fost că în cel de al nouălea an al domniei lui Sedechia, în luna a zecea[1], Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit cu toată oastea lui împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut întărituri împrejuru-i.

²Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al domniei regelui Sedechia.

³Iar în ziua a noua [a lunii a patra], când foametea a biruit în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine,

⁴o spărtură a fost făcută’n cetate, şi toţi războinicii au ieşit noaptea pe calea porţii cea dintre ziduri, adică [poarta] de lângă grădina regelui. – Caldeii însă stăteau aşezaţi în jurul cetăţii. – Şi a ieşit [şi regele] pe calea ce duce în câmpie.[2]

⁵Dar oastea Caldeilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în şesul Ierihonului, iar oastea lui s’a risipit toată dimprejuru-i.

⁶Şi l-au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla[3], şi l-au supus judecăţii.

⁷Pe fiii regelui i-au înjunghiat în faţa ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii şi i-au încătuşat picioarele în piedică de cai[4] şi l-au dus în Babilon.

⁸Iar în luna a cincea, în cea de a şaptea zi a lunii, adică în cel de al nouăsprezecelea an al domniei lui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzii – cel dintâi între dregătorii regelui Babilonului –

⁹şi a ars templul Domnului şi casa regelui şi toate casele din Ierusalim: casă cu casă, pe toate le-a ars

¹⁰căpetenia gărzii.

¹¹Apoi a strămutat şi restul poporului care mai rămăsese în cetate, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând;

¹²căpetenia gărzii n’a lăsat decât o parte din sărăcimea ţării, să lucreze viile şi ogoarele.

¹³Caldeii au sfărâmat stâlpii de aramă din templul Domnului, şasiurile spălătoarelor şi marea de aramă din templul Domnului, iar arama lor au dus-o în Babilon;

¹⁴şi căldările şi lopeţile şi cupele şi cădelniţele şi toate vasele de aramă ce se foloseau la slujbe, pe toate le-a luat.

¹⁵A mai luat căpetenia gărzii tigăile, precum şi cupele de aur şi de argint,

¹⁶cei doi stâlpi şi marea şi şasiurile pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.

¹⁷Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; capitelul îi era de aramă, iar înălţimea acestuia era de trei coţi; plasa şi rodiile unui capitel, de jur-împrejur, erau de aramă; aşa era şi cel de al doilea stâlp, cu plasa…[5]

¹⁸Căpetenia gărzii l-a luat apoi pe Seraia, marele preot, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei care străjuiau uşile.

¹⁹Iar din cetate a luat un eunuc care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni din cei ce vedeau faţa regelui şi care au fost găsiţi în cetate, şi pe secretarul mai-marelui oastei, cel care ţinea socoteala poporului din ţară, precum şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate;

²⁰pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.

²¹Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis acolo, în Ribla, în ţinutul Hamatului. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui.

²²Iar peste poporul care a rămas în ţara lui Iuda – cel pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a lăsat – acesta l-a pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

²³Atunci toţi mai-marii oastei – ei şi oamenii lor[6] – au auzit că regele Babilonului îl rânduise pe Godolia şi au venit la Godolia, în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacai, ei cu oamenii lor.

²⁴Iar Godolia li s’a jurat – lor şi oamenilor lor – şi le-a zis: „Nu vă temeţi de trecerea Caldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi-l pe regele Babilonului şi va fi bine de voi”.[7]

²⁵Dar a fost că în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul regesc, cu zece oameni şi l-a lovit pe Godolia, iar acesta a murit, el şi Iudeii şi Caldeii care se aflau cu el în Miţpa.

²⁶Atunci s’a sculat tot poporul – de la mic la mare –, cu căpeteniile oastei, şi s’au dus în Egipt, fiindcă se temeau de Caldei.

²⁷Şi a fost că în cel de al treizeci şi şaptelea an de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi anume în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, regele Babilonului[8], în primul an al domniei sale, a ridicat fruntea lui Ioiachim[9], regele lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.

²⁸Şi i-a spus vorbe bune şi i-a pus tronul mai presus de tronurile regilor care se aflau cu el în Babilon;

²⁹şi i-a schimbat hainele de temniţă; iar [Ioiachim] a mâncat întotdeauna de faţă cu el, în toate zilele vieţii lui.

³⁰Întreţinerea i se dădea, fără sminteală, din casa regelui, porţia zilnică în fiecare zi, în toate zilele vieţii lui.[10]