Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 4 Bible Online

4 Regi 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 4

¹Şi una din femeile fiilor profeţilor[1] striga către Elisei, zicând: „Robul tău, soţul meu, a murit; tu ştii că robul tău era om temător de Dumnezeu; creditorul a venit să mi-i ia pe amândoi feciorii, ca să-i fie robi”.

²Iar Elisei a zis: „Ce să fac eu pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?” Ea i-a răspuns: „Roaba ta n’are nimic în casă, în afară de ceva untdelemn cu care să mă ung”.

³Iar el i-a zis: „Du-te pe la toţi vecinii şi cere să-ţi dea vase goale – dar nu puţine.

⁴Apoi intră şi închide uşa după tine şi după feciorii tăi; şi toarnă în aceste vase, iar pe cele pline le vei pune deoparte”.

⁵Iar ea a plecat de la el şi a făcut aşa; şi a închis uşa după ea şi după feciorii săi; ei îi aduceau vasele aproape, iar ea a turnat până ce vasele s’au umplut.

⁶Atunci ea le-a zis feciorilor ei: „Mai aduceţi-mi un vas!” Dar ei i-au zis: „Nu mai e nici un vas”. Şi untdelemnul s’a oprit.

⁷Ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar Elisei a zis: „Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoriile; iar tu şi feciorii tăi veţi trăi din untdelemnul care va rămâne”.

⁸Se făcea ziuă când Elisei a trecut la Şunem[2]. Acolo se afla o mare doamnă, care l-a poftit la masă. Şi a fost că oridecâteori venea în cetate, el se abătea să mănânce acolo.

⁹Şi a zis femeia către bărbatul ei: „Iată, acum ştiu că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta care întotdeauna trece pe la noi.

¹⁰Hai să-i facem deasupra, într’un loc anume, un foişor[3], şi să-i punem acolo pat şi masă şi scaun şi sfeşnic; şi va fi că oridecâteori va vrea el să intre la noi, să meargă de-a dreptul acolo”.

¹¹Şi a venit ziua când el a intrat acolo; şi s’a dus în foişor şi a dormit în el.

¹²Şi a zis către Ghehazi, servul său: „Cheam-o la mine pe această Şunamită!” Acela a chemat-o, iar ea a stat în faţa lui[4].

¹³Iar el i-a zis aceluia: „Spune-i: – Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar eu ce pot face pentru tine? Nu cumva ai nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe lângă căpetenia oştirii?”[5] Iar ea a zis: „Eu mă bucur de pace în mijlocul poporului meu”.[6]

¹⁴Atunci el a zis către Ghehazi: „Atunci, ce trebuie să fac pentru ea?” Iar Ghehazi, servul său, a zis: „Dacă e ceva…, ea nu are nici un copil, iar bărbatul ei e bătrân”.

¹⁵Atunci el a zis: „Cheam-o!” Acela a chemat-o, iar ea a stat lângă uşă. Iar Elisei i-a zis:

¹⁶„La anul pe vremea asta, vie fiind, vei ţine în braţe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, n’o amăgi pe roaba ta!”

¹⁷Şi femeia a zămislit şi a născut un fiu la vremea şi în ceasul pe care i le spusese Elisei.

¹⁸Şi copilul a crescut. Şi a fost că atunci când el s’a dus la tatăl său, la secerători,

¹⁹a zis către tatăl său: „Capul meu… capul meu…”.[7] Iar acela i-a spus unei slugi: „Du-l la mama lui!”

²⁰Şi l-a dus la mama lui; iar el a dormit pe genunchii ei până la amiază, şi a murit.

²¹Ea l-a urcat şi l-a aşezat pe patul omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat casa şi a ieşit. Şi l-a chemat pe bărbatul ei şi a zis:

²²„Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce”.

²³Iar bărbatul ei a zis: „De ce să te duci la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici sâmbătă?” Dar ea a zis: „Fii pe pace!”

²⁴Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slugii: „Hai, repede, porneşte, şi să nu mă opreşti din mers până-ţi voi spune eu!”[8]

²⁵Astfel a mers ea şi a venit la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Şi a fost că dacă Elisei a văzut-o venind, a zis către Ghehazi, servul său: „Iat-o pe Şunamita!

²⁶Aleargă acum în întâmpinarea ei şi spune-i: Eşti pe pace? pe pace ţi-e bărbatul? dar copilul, e pe pace?” Iar ea a zis: „Pe pace”.

²⁷Şi a venit la Elisei pe munte şi s’a prins de picioarele lui; iar Ghehazi s’a apropiat s’o dea la o parte, dar Elisei i-a zis: „Las-o, căci sufletul din ea e tare întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi nu mi-a spus”.

²⁸Şi ea a zis: „Cerut-am eu fiu de la domnul meu? Dimpotrivă, am zis: – Nu mă amăgi!…”. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu şi mergi;

²⁹şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe, să nu-i răspunzi; şi să pui toiagul meu peste faţa copilului”.

³⁰Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa!”[9] Atunci Elisei s’a ridicat şi a mers după ea.

³¹Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-a pus toiagul pe faţa copilului, dar n’a fost glas, şi nici auz[10]. Aşa că s’a întors să-l întâmpine şi i-a zis: „Copilul nu s’a ridicat”.

³²Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, copilul era aşezat, mort, pe patul lui.

³³Şi a intrat Elisei în casă şi a încuiat uşa după ei amândoi şi I s’a rugat Domnului.

³⁴Şi s’a suit [pe pat] şi s’a culcat pe copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi palmele pe palmele lui; şi s’a plecat peste el, iar carnea copilului s’a încălzit.

³⁵Şi s’a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; apoi s’a suit şi s’a plecat peste copil până de şapte ori, iar copilul şi-a deschis ochii.

³⁶Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe această Şunamită!” Acela a chemat-o, ea a intrat la el, iar Elisei i-a zis: „Ia-ţi copilul!”

³⁷Atunci femeia a intrat şi i-a căzut la picioare şi i s’a închinat pân’ la pământ; şi şi-a luat copilul şi a ieşit.

³⁸Iar Elisei s’a întors la Ghilgal[11]. Şi era foamete în ţară, iar fiii profeţilor şedeau în faţa lui. Şi a zis Elisei către servul său: „Pune căldarea cea mare şi fă o fiertură pentru fiii profeţilor!”

³⁹Acela a intrat în ţarină să adune verdeţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a cules de pe ea tărtăcuţe sălbatice[12], o poală plină, şi a venit şi le-a aruncat în căldarea de fiertură, fără să le cunoască.

⁴⁰Şi le-a turnat oamenilor să mănânce. Şi a fost că pe când mâncau ei din fiertură, iată că au strigat şi au zis: „Omul lui Dumnezeu, în căldare e moarte!…”. Şi n’au putut să mănânce.

⁴¹Atunci el a zis: „Luaţi făină şi aruncaţi-o în căldare!” Şi a zis Elisei către servul său: „Toarnă-i poporului, şi să mănânce!” Şi în căldare n’a mai fost nimic vătămător.

⁴²Şi a venit acolo un om din Baal-Şalişa şi i-a adus omului lui Dumnezeu, din pârgă, douăzeci de pâini de orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a zis: „Dă-le poporului, şi să mănânce!”

⁴³Dar slujitorul său i-a zis: „Cum o să pun eu astea înaintea a o sută de oameni?” Dar el a zis: „Dă-i poporului să mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: – Vor mânca şi va rămâne”.

⁴⁴Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.