Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 5 Bible Online

4 Regi 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 5

¹Neeman, căpetenia oştirii Siriei, era om de seamă în faţa regelui său şi tare preţuit, fiindcă prin el dăduse Domnul biruinţă Siriei; dar omul acesta, plin de putere, era lepros.

²La vremea când din Siria ieşeau la jaf pâlcuri mici, uşor înarmate, au robit din ţara lui Israel o copilă, care acum era slujnica femeii lui Neeman.

³Aceasta i-a zis [stăpânei sale]: „Dacă domnul meu s’ar afla în faţa profetului lui Dumnezeu, cel din Samaria, atunci l-ar curăţi de lepră”.

⁴Aceea a intrat la domnul ei şi i-a spus: „Aşa şi aşa a grăit fata din ţara lui Israel”[1].

⁵Iar regele Siriei a zis către Neeman: „Du-te! pleacă! Eu voi trimite o scrisoare către regele lui Israel”[2] Iar acela s’a dus, luând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de galbeni de aur şi zece rânduri de haine.

⁶Şi i-a adus regelui lui Israel scrisoarea, [în care] se spunea: „… Şi acum, dacă această scrisoare va ajunge la tine, iată că l-am trimis la tine pe Neeman, servul meu, să-l vindeci de lepră”[3].

⁷Şi a fost că dacă regele lui Israel a citit scrisoarea, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu oare cumva Dumnezeu, să omor şi să dau viaţă, de trimite ăsta la mine un om ca să-l vindec de lepră? Cunoaşteţi dar şi vedeţi că ăsta-mi cată pricină…!”.[4]

⁸Şi a fost că dacă Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis la regele lui Israel, zicând: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Neeman să vină la mine, şi va cunoaşte că în Israel se află un profet”.

⁹Aşa că Neeman a venit, cu cal şi trăsură, şi a stat la uşa casei lui Elisei.

¹⁰Iar Elisei a trimis la el un vestitor, zicând: „Du-te şi te spală de şapte ori în Iordan, şi trupul ţi se va înnoi şi va fi curat”.

¹¹Dar Neeman s’a mâniat şi a plecat şi a zis: „Iată, eu îmi ziceam că el va ieşi la mine şi va sta şi va chema numele Domnului, Dumnezeului său, şi-şi va pune mâna pe locul bolnav şi va alunga lepra…

¹²Oare Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Oare nu la ele voi merge, şi’n ele mă voi spăla şi mă voi curăţi?…”. Şi s’a întors şi s’a dus mânios[5].

¹³Dar servii săi s’au apropiat de el şi i-au zis: „Stăpâne, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci un lucru mare, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai uşor, acum, că el nu ţi-a spus decât: – Spală-te şi te curăţă!”

¹⁴Atunci Neeman s’a coborât şi s’a afundat de şapte ori în Iordan, după cum îi spusese Elisei; şi trupul i s’a înnoit ca trupul unui prunc, şi s’a curăţit.

¹⁵Şi s’a întors la Elisei, el şi tot alaiul său. Şi a venit şi a stat în faţa lui şi a zis: „Iată, acum ştiu că’n tot pământul nu este Dumnezeu, decât în Israel. Şi acum, primeşte un semn de mulţumire de la robul tău!”

¹⁶Elisei însă a zis: „Viu este Domnul, în faţa Căruia stau eu, dacă voi primi!” Acela însă îl silea să primească, dar el n’a vrut[6].

¹⁷Iar Neeman a zis: „Atunci, dacă nu, să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; să-mi dai pământ din cel roşu, căci de acum înainte nu va aduce robul tău ardere-de-tot sau jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului[7].

¹⁸Domnul însă îl va ierta pe robul tău atunci când regele meu va intra în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, când el se va rezema pe braţul meu, iar eu mă voi închina în templul lui Rimon, oridecâteori se va închina el în templul lui Rimon; pentru faptul acesta să-l ierte Domnul pe robul tău”.

¹⁹Iar Elisei a zis către Neeman: „Mergi în pace!”[8] Iar acela s’a îndepărtat de el o bucăţică de drum.

²⁰Atunci Ghehazi, servul lui Elisei, a zis: „Iată, domnul meu l-a lăsat pe acest Neeman Sirianul să se ducă fără să fi primit din mâna lui ceea ce adusese… Viu este Domnul, că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva!”

²¹Şi a alergat Ghehazi după Neeman. Iar Neeman l-a văzut alergând după el şi s’a coborât din trăsură să-l întâmpine şi i-a zis: „Cu pace vii?”

²²Iar Ghehazi a zis: „Cu pace. Stăpânul meu m’a trimis ca să-ţi spun: – Iată, acum au venit la mine doi tineri dintre fiii profeţilor ce se află în muntele lui Efraim; dă-le, te rog, un talant de argint şi două rânduri de haine!”

²³Iar Neeman a zis: „Ia doi talanţi de argint!” Şi a luat acela, în doi saci, doi talanţi de argint şi două rânduri de haine, şi i-a pus pe umerii a două dintre slugile sale, care le-au purtat înaintea lui.

²⁴Şi a venit într’un loc dosnic şi i-a luat din mâinile lor şi i-a dus apoi în casă, iar oamenilor le-a dat drumul.

²⁵După aceea a intrat şi a stat în faţa stăpânului său. Şi i-a zis Elisei: „De unde vii, Ghehazi?” Ghehazi a răspuns: „Robul tău n’a fost nicăieri”.

²⁶Iar Elisei i-a zis: „Oare n’a mers inima mea cu tine atunci când omul s’a coborât din trăsură ca să te întâmpine?… Şi acum, iată că ai primit argint şi iată că ai primit haine şi [prin ele], livezi de măslini şi vii şi turme şi cirezi şi slugi şi slujnice…

²⁷Lepra lui Neeman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pe’ntotdeauna!” Şi a plecat acela de dinainte-i alb de lepră, ca zăpada.