Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 6 Bible Online

4 Regi 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 6

¹Şi au zis fiii profeţilor către Elisei: „Iată, locul unde locuim aici la tine e prea strâmt pentru noi.

²Să mergem la Iordan şi să luăm fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo locuinţe”. Iar el a zis: „Duceţi-vă”.

³Dar unul dintre ei i-a zis cu blândeţe: „Vino şi tu cu robii tăi!” Iar el a zis: „Voi veni”.

⁴Şi a mers cu ei, au venit la Iordan şi au început să taie lemne.

⁵Şi, iată, în timp ce unul reteza o bârnă, toporul i-a scăpat din coadă şi a căzut în apă. Şi el a strigat: „Vai, stăpâne, numa’ ce-l împrumutasem…!”

⁶Iar omul lui Dumnezeu a zis: „Unde-a căzut?” Acela i-a arătat locul, iar el a rupt o bucată de lemn şi a aruncat-o acolo şi a ieşit toporul deasupra.

⁷Şi i-a zis: „Ia-ţi-l!” Iar acela şi-a întins mâna şi l-a luat.

⁸La o vreme, regele Siriei s’a pornit cu război asupra lui Israel. Şi s’a sfătuit cu servii săi, zicând: „Îmi voi aşeza tabăra în cutare loc”[1].

⁹Atunci Elisei a trimis la regele Israelului, zicând: „Fereşte-te să treci prin locul acela, căci Sirienii sunt ascunşi acolo”.

¹⁰Iar regele Israelului a trimis la locul pe care i-l spusese Elisei şi s’a ferit pe sine, nu o dată şi nu de două ori.

¹¹Faptul acesta a tulburat sufletul regelui Siriei. El i-a chemat pe servii săi şi le-a zis: „Oare nu-mi veţi spune cine mă vinde regelui lui Israel?”

¹²Dar unul din servii săi a zis: „Nu, o, rege, domnul meu!; ci profetul Elisei, care se află în Israel, el îi spune regelui lui Israel toate cuvintele pe care tu le grăieşti în cămara ta de taină”.

¹³Acela a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde se află, iar eu voi trimite şi-l voi prinde”. Iar ei i-au spus: „Iată, în Dotan[2]”.

¹⁴Atunci el a trimis acolo călăreţi şi care de luptă şi o oaste puternică; şi au venit noaptea şi au împresurat cetatea.

¹⁵Iar servul lui Elisei s’a sculat dimineaţa devreme şi a ieşit afară; şi, iată, cetatea era înconjurată de oaste şi de cai şi de care de luptă… Şi i-a zis: „O, stăpâne, ce vom face?”

¹⁶Iar Elisei i-a zis: „Nu te teme, fiindcă cei ce sunt cu noi îs mai mulţi decât cei ce sunt cu ei”.

¹⁷Şi s’a rugat Elisei şi a zis: „Doamne, deschide-i robului Tău ochii să vadă!” Şi Domnul i-a deschis ochii, iar el a văzut; şi, iată, muntele plin: cai şi care de foc erau împrejurul lui Elisei[3].

¹⁸Şi cum ei [Sirienii] se coborau spre el, el I s’a rugat Domnului şi a zis: „Loveşte-i pe oamenii aceştia cu orbire!” Şi [Domnul] i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

¹⁹Atunci Elisei le-a zis: „Nu aceasta este cetatea şi nu aceasta e calea; veniţi după mine, iar eu vă voi duce la omul pe care îl căutaţi”. Şi i-a dus în Samaria.

²⁰Şi a fost că după ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-le ochii să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii, ei au văzut, şi, iată, erau în mijlocul Samariei…

²¹Când i-a văzut, regele lui Israel a zis către Elisei: „Nu cumva trebuie să-i ucid, părinte?”

²²Dar el a zis: „Nu-i ucide, decât doar dacă i-ai prins cu sabia ta şi cu arcul tău ca să-i omori; dimpotrivă, pune-le dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi să se ducă la stăpânul lor”.

²³Şi le-a pus dinainte un prânz mare, ei au mâncat şi au băut, el le-a dat drumul, iar ei s’au întors la stăpânul lor. Şi n’au mai venit pâlcurile de jaf din Siria în ţara lui Israel[4].

²⁴Şi a fost că, după aceasta, fiul lui Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns întreaga oştire şi s’a suit şi a împresurat Samaria.

²⁵Şi foamete mare s’a făcut în Samaria; şi, iată, atât de mult au ţinut-o împresurată, încât o căpăţână de măgar ajunsese la preţul de cincizeci[5] de sicli de argint, iar un sfert de cab[6] de găinaţ de porumbel [se vindea] cu cinci sicli de argint.

²⁶Odată, când regele lui Israel mergea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „O, rege, domnul meu, ajută-mă!”

²⁷Iar regele i-a zis: „Dacă Domnul nu te ajută, cum să te ajut eu?: din arie, de la teasc?…”.

²⁸Şi a întrebat-o regele: „Ce e cu tine?” Iar ea a zis: „Această femeie mi-a zis: – Dă-l pe fiul tău, şi-l vom mânca astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.

²⁹Aşa că l-am fript pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar a doua zi i-am spus: – Dă-l pe fiul tău, ca să-l mâncăm!… Dar ea şi-a ascuns fiul”[7].

³⁰Şi a fost că dacă regele lui Israel a auzit cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele mergând pe zid, şi a văzut poporul că, pe dedesubt, el purta pe trup pânză de sac[8].

³¹Şi a zis regele: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă astăzi capul lui Elisei îi va rămâne pe umeri!”[9]

³²Elisei şedea în casa lui, împreună cu bătrânii, când regele a trimis la el un om. Dar mai înainte ca acel sol să fi sosit la Elisei, acesta le-a zis bătrânilor: „Ştiţi voi că acest fiu de ucigaş[10] a trimis să-mi ia capul? Vedeţi ca, de îndată ce solul va fi intrat, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă: nu cumva în urma lui se aud paşii stăpânului său?”

³³Şi’n timp ce încă vorbea cu ei, solul a venit la el şi i-a zis: „Iată, răul acesta e de la Domnul; ce să mai aştept eu de la Domnul?”