Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 4 Regi 9 Bible Online

4 Regi 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

4 Regi 9

¹Profetul Elisei l-a chemat pe unul din fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia în mână cornul cu acest untdelemn şi du-te la Ramotul Galaadului.

²Şi vei intra acolo şi-l vei vedea pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Şi, intrând, îl vei face să se ridice dintre fraţii lui şi-l vei duce într’o cămară de taină.

³Şi vei lua cornul cu untdelemn şi-l vei turna pe capul lui şi-i vei zice: Aşa grăieşte Domnul: «Te-am uns rege peste Israel!» Apoi vei deschide uşa şi vei fugi fără zăbavă”.

⁴Şi tânărul, profetul, s’a dus la Ramotul Galaadului.

⁵Şi a intrat. Şi, iată, acolo şedeau căpitanii oastei. Şi a zis: „Căpitane, am ceva să-ţi spun”. Iar Iehu a zis: „Căruia dintre noi?” Acela a zis: „Ţie, căpitane”.

⁶Şi s’a sculat şi a intrat în casă; şi a turnat untdelemnul pe capul său şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te-am uns să fii rege peste poporul Domnului, peste Israel.

⁷Şi vei nimici de dinaintea Mea casa lui Ahab, stăpânul tău, şi vei răzbuna sângele robilor mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului, din mâna Izabelei,

⁸şi din mâna întregii case a lui Ahab; din casa lui Ahab vei stârpi toată partea bărbătească, fie rob, fie liber în Israel[1].

⁹Şi voi face cu casa lui Ahab aşa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia.

¹⁰Câinii o vor mânca pe Izabela în câmpul Izreel, şi nu va fi cine s’o îngroape»”. Şi a deschis uşa şi a fugit.

¹¹Iehu a ieşit la servii domnului său, iar aceia i-au zis: „E bine? De ce-a venit la tine bezmeticul acesta[2]?” El le-a zis: „Voi cunoaşteţi omul şi ce mi-a spus”.

¹²Dar ei au zis: „N’ai dreptate; spune-ne acum”. Atunci Iehu le-a zis: „Asta şi asta mi-a grăit; şi mi-a spus: «Aşa grăieşte Domnul: – Te-am uns rege peste Israel»”.

¹³Iar ei, auzind aceasta, s’au grăbit să-şi ia fiecare haina şi să şi-o pună sub el, ca să pară că stă mai sus…[3] Şi au sunat din trâmbiţă, strigând: „Iehu este rege!”

¹⁴Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, s’a ridicat împotriva lui Ioram – acest Ioram apăra Ramotul Galaadului şi întregul Israel împotriva lui Hazael, regele Siriei.

¹⁵Iar regele Ioram se întorsese să se vindece în Izreel de rănile pe care i le făcuseră Sirienii în războiul său cu Hazael, regele Siriei. Şi a zis Iehu: „Dacă sunteţi într’un cuget cu mine, să nu iasă din cetate vreun fugar care să se ducă şi să dea de veste în Izreel”.

¹⁶Iehu a încălecat şi a pornit şi s’a coborât la Izreel – căci Ioram, regele lui Israel, se vindeca în Izreel de săgetăturile cu care Sirienii îl răniseră la Ramot, în războiul cu Hazael, regele Siriei (căci el era bărbat tare şi puternic[4]) – unde se coborâse Ohozia, regele lui Iuda, să-l vadă pe Ioram.

¹⁷Iar un străjer s’a suit în turnul lui Izreel şi a văzut praful pe care Iehu îl stârnea apropiindu-se; şi a zis: „Văd praf”. Şi i-a zis Ioram: „Ia un călăreţ şi trimite-l în întâmpinare şi să zică: „Cu pace vii?”

¹⁸Călăreţul s’a dus să-i întâmpine şi a zis: „Aşa grăieşte regele: – Cu pace vii?” Dar Iehu a zis: „Ce ai tu de-a face cu pacea?: Treci în spatele meu!” Iar străjerul a spus, zicând: „Trimisul a ajuns la ei, dar de întors nu s’a întors”.

¹⁹Atunci a trimis un alt călăreţ, care s’a dus la el şi i-a zis: „Aşa grăieşte regele: – Cu pace vii?” Dar Iehu i-a zis: „Ce ai tu de-a face cu pacea?: Treci în spatele meu!”

²⁰Iar străjerul a spus, zicând: „A ajuns la ei, dar de întors nu s’a întors. Dar cel ce mână este Iehu, fiul lui Nimşi, căci aleargă ca un apucat”.

²¹Atunci Ioram a zis: „Înhamă!”; şi au înhămat caii la car. Şi au ieşit Ioram, regele lui Israel, şi Ohozia, regele lui Iuda, fiecare în carul său, şi s’au dus să-l întâmpine pe Iehu; şi l-au aflat la ţarina lui Nabot Izreeliteanul.

²²Şi a fost că atunci când Ioram l-a văzut pe Iehu, i-a zis: „Cu pace vii, Iehu?” Dar Iehu a zis: „Ce fel de pace?: încă mai puiesc destrăbălările mamei tale Izabela şi multele ei vrăjitorii…”.

²³Atunci Ioram şi-a întors mâinile şi a fugit, zicându-i lui Ohozia: „Trădare, Ohozia!”

²⁴Dar Iehu şi-a încordat arcul cu toată întreaga lui putere şi l-a lovit pe Ioram între umeri; săgeata i-a trecut prin inimă, iar el a căzut pe genunchi.

²⁵Şi a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oştirii: „Aruncă-l în ţarina lui Nabot Izreelitul!: adu-ţi aminte că’n timp ce noi doi călăream în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a aruncat asupră-i această prezicere, zicând:

²⁶– Ieri am văzut sângele lui Nabot şi sângele fiilor săi, zice Domnul; aici, în ţarina aceasta, aici îl voi răzbuna, zice Domnul…[5] Aşadar, ridică-l şi aruncă-l în această ţarină, după cuvântul Domnului!”

²⁷Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând aceasta, a fugit pe drumul ce duce la Bethagan[6]. Iar Iehu a alergat după el şi a zis: „Şi pe ăsta!” Şi cineva l-a lovit în car, în dreptul Gurului care este lângă Ibleam. El a fugit la Meghiddo[7] şi a murit acolo.

²⁸Iar servii săi l-au pus în car şi l-au dus la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său din cetatea lui David.

²⁹Ohozia devenise rege în cel de al unsprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab.

³⁰Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, auzind de aceasta, şi-a vopsit ochii şi şi-a împodobit capul şi s’a uitat pe fereastră

³¹în timp ce Iehu intra în cetate[8]. Şi a zis: „Oare Zimri, ucigaşul stăpânului său, va avea el pace?”[9]

³²El şi-a ridicat capul spre fereastră, a văzut-o şi a zis: „Cine eşti tu? Vino cu mine jos!” Spre el, jos, se uitau de sus doi eunuci.

³³El le-a zis: „Aruncaţi-o jos!” Iar ei au aruncat-o[10]; sângele ei a stropit peretele şi caii, care au călcat-o în picioare.

³⁴Iar Iehu a intrat şi a mâncat şi a băut şi a zis: „Aveţi grijă acum de blestemata aia şi s’o îngropaţi, că e fiică de rege”.

³⁵Şi s’au dus s’o îngroape, dar din ea nu s’a mai găsit decât capul, picioarele şi palmele mâinilor.

³⁶Şi s’au întors şi i-au spus lui Iehu, iar el a zis: „E cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit prin robul Său Ilie Tesviteanul, zicând: – În ţarina Izreel o să mănânce câinii cărnurile Izabelei[11];

³⁷şi va fi stârvul Izabelei ca gunoiul pe ogorul din câmpul Izreel, aşa că nimeni nu va putea să zică: – Aceasta e Izabela!…”.