Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Paralipomena 34 Bible Online

2 Paralipomena 34 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Paralipomena 34

¹Iosia avea opt ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de treizeci şi unu de ani.

²El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului şi a umblat în căile lui David, părintele său, şi nu s’a abătut nici la dreapta, nici la stânga.

³În cel de al optulea an al domniei sale – fiind el încă tânăr – a început a-L căuta pe Domnul, Dumnezeul lui David, părintele său; iar în anul al doisprezecelea al domniei sale a început să cureţe [regatul lui] Iuda şi Ierusalimul de locurile cele înalte şi de tufişuri şi de capişti şi de chipuri cioplite;

⁴şi a dărâmat altarele baalilor, care-i stăteau în faţă, precum şi înălţimile de deasupra lor; şi a tăiat tufişurile şi chipurile cioplite, iar chipurile turnate le-a sfărâmat şi le-a mărunţit şi le-a topit şi le-a aruncat pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe.

⁵A ars oasele preoţilor pe altarele lor şi a curăţit Iuda şi Ierusalimul

⁶şi cetăţile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon şi ale lui Neftali, precum şi locurile dimprejurul lor.

⁷Şi a dărâmat altarele şi tufişurile, a sfărâmat idolii, fărâmiţându-i, şi a retezat toate înălţimile din întreaga ţară a lui Israel, după care s’a întors în Ierusalim.

⁸Iar în cel de-al optsprezecelea an al domniei sale, după ce curăţise ţara şi templul, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioab, fiul lui Ioahaz, cronicarul său, să prenoiască templul Domnului, Dumnezeului său.

⁹Aceştia au venit la Hilchia arhiereul şi i-au dat banii ce fuseseră aduşi în templul Domnului, cei pe care leviţii paznici ai porţii îi adunaseră din mâinile seminţiilor lui Manase şi Efraim şi de la căpetenii şi de la toţi cei ce rămăseseră în Israel şi de la fiii lui Iuda şi ai lui Veniamin şi de la locuitorii Ierusalimului.

¹⁰Şi i-au dat în mâna meşterilor care lucrau în templul Domnului, să-l prenoiască şi să-l întărească;

¹¹i-au împărţit la dulgheri şi la zidari, ca să cumpere pietre cioplite şi lemnărie pentru acoperişul clădirilor pe care regii lui Iuda le stricaseră.

¹²Oamenii aceia erau cinstiţi în ceea ce făceau; peste ei îi aveau, ca supraveghetori, pe Iahat şi pe Obadia – leviţi din fiii lui Merari –, pe Zaharia şi pe Meşulam – dintre fiii lui Cahat –, precum şi pe toţi leviţii, pe toţi cei ce ştiau să cânte cu instrumente muzicale;

¹³ei erau şi peste salahori şi peste toţi lucrătorii care aveau de făcut, fiecare, o anume lucrare; dintre leviţi erau şi scriitori, judecători şi portari.

¹⁴Când au luat banii ce fuseseră aduşi în templul Domnului, atunci Hilchia preotul a găsit Cartea legii Domnului, care fusese dată prin mâna lui Moise.

¹⁵Şi răspunzând Hilchia, a zis către Şafan scriitorul: „În templul Domnului am găsit Cartea legii”. Şi Hilchia i-a dat lui Şafan Cartea.

¹⁶Iar Şafan a dus Cartea la rege. În acelaşi timp, i-a dat regelui socoteală, zicând: „Toţi banii au fost daţi în mâna servilor tăi care fac lucrările;

¹⁷argintul ce s’a aflat în templul Domnului a fost topit şi apoi dat în mâna supraveghetorilor şi în mâna celor ce lucrează”.

¹⁸Atunci scriitorul Şafan i-a dat de ştire regelui zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Iar Şafan a citit-o în faţa regelui.

¹⁹Şi a fost că dacă regele a auzit cuvintele legii, şi-a sfâşiat hainele;

²⁰şi regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Miheia, lui Şafan scriitorul şi lui Asaia, slujitorul regelui, zicând:

²¹„Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul despre mine şi despre cei ce au rămas în Israel şi în Iuda, cu privire la cuvintele Cărţii care s’a găsit, că mare este mânia Domnului care s’a aprins peste noi din pricină că părinţii noştri n’au ascultat cuvintele Domnului, să facă pe potriva a tot ceea ce este scris în Cartea aceasta”.

²²Atunci Hilchia şi cei cărora le poruncise regele s’au dus la Hulda proorociţa, soţia lui Şalum veşmântarul, fiul lui Tochat, fiul lui Hasra, cel care avea în pază veşmintele; ea locuia în Ierusalim, în despărţământul al doilea; şi i-au vorbit despre ceea ce aveau de spus.

²³Iar ea le-a zis: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Spuneţi-i omului care v’a trimis la mine:

²⁴Aşa grăieşte Domnul: «Iată, eu voi aduce rele asupra acestui loc şi asupra celor care-l locuiesc, după toate cuvintele scrise în Cartea care a fost citită în faţa regelui lui Iuda;

²⁵aceasta, pentru că ei M’au părăsit şi au adus jertfe unor dumnezei străini, ca să-Mi stârnească mânia în toate faptele mâinilor lor; aşadar, mânia Mea se va aprinde asupra acestui loc şi nu se va stinge».

²⁶Iar regelui lui Iuda, care v’a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, aşa să-i spuneţi: «Aşa grăieşte domnul, Dumnezeul lui Israel:

²⁷Cât despre cuvintele pe care tu le-ai auzit: De vreme ce inima ta s’a înfrânt, iar tu te-ai smerit în faţa Mea de îndată ce ai auzit cuvintele Mele privitoare la locul acesta şi la locuitorii lui şi te-ai umilit în faţa Mea şi ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns în faţa Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul:

²⁸iată, Eu te voi adăuga la părinţii tăi şi te vei sălăşlui cu pace în mormântul tău, şi ochii tăi nu vor vedea toate relele pe care Eu le voi aduce peste locul acesta şi peste locuitorii lui»”. Iar ei i-au dus regelui răspunsul.

²⁹Atunci regele a trimis şi i-a adunat la el pe bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.

³⁰Şi s’a suit regele în templul Domnului, şi’mpreună cu el întregul Iuda şi locuitorii Ierusalimului şi preoţii şi leviţii şi’ntregul popor, de la mic la mare; şi’n auzul lor a citit toate cuvintele din Cartea legii, cea care fusese găsită în templul Domnului.

³¹Şi a şezut regele pe locul său şi a făcut legământ în faţa Domnului că vor umbla după Domnul şi cu toată inima şi cu tot sufletul Îi vor păzi poruncile şi mărturiile şi îndreptările şi vor plini cuvintele legii, cele ce sunt scrise în Cartea aceasta.

³²Iosia i-a îndatorat pe toţi cei ce se aflau în Ierusalim şi în Iuda şi în Veniamin şi au făcut locuitorii Ierusalimului legământ în templul Domnului, al Dumnezeului părinţilor lor.

³³Şi a alungat Iosia toate urâciunile din întreaga ţară a fiilor lui Israel, iar pe toţi cei ce se aflau în Ierusalim şi în Israel i-a făcut să-I slujească Domnului, Dumnezeului lor; şi’n toate zilele vieţii lui, ei nu s’au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.