Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Neemia 13 Bible Online

Neemia 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Neemia 13

¹În ziua aceea s’a citit din Cartea lui Moise în auzul poporului şi s’a aflat scris în ea că Amoniţii şi Moabiţii nu trebuie să intre vreodată în adunarea lui Dumnezeu;

²aceasta, fiindcă ei n’au ieşit cu pâine şi apă înaintea fiilor lui Israel şi fiindcă l-au tocmit împotriva lor pe Balaam ca să-i blesteme (dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare).

³Şi a fost că după ce s’a auzit ce spune legea, tot ce era amestec în Israel a fost dat deoparte.[1]

⁴Dar mai înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era peste[2] cămările templului Dumnezeului nostru şi care era un apropiat al lui Tobie,

⁵i-a rânduit acestuia o odaie mare, unde mai înainte erau puse prinoasele, tămâia, vasele, zeciuiala din grâu, vin şi untdelemn care le era rânduită leviţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum şi pârga cuvenită preoţilor.[3]

⁶Dar în tot acest timp eu nu mă aflam în Ierusalim,[4] fiindcă în cel de al treizeci şi doilea an al domniei lui Artaxerxe, regele Babilonului[5], eu mă dusesem la rege, iar după un oarecare timp i-am cerut regelui învoire

⁷şi am venit la Ierusalim şi am luat cunoştinţă de lucrul cel rău pe care-l făcuse Eliaşib dându-i lui Tobie odaie în curtea templului lui Dumnezeu.

⁸Şi mi s’a părut că e un lucru foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile care-i aparţineau lui Tobie;

⁹şi am dat poruncă şi au curăţit cămările şi am pus la loc lucrurile templului lui Dumnezeu şi prinoasele şi tămâia.

¹⁰Şi am mai aflat că porţiile leviţilor nu le fuseseră date şi că aceştia fugiseră, fiecare la ţarina sa, adică leviţii şi cântăreţii îndatoraţi să facă slujbele.

¹¹Şi am certat căpeteniile şi am zis: De ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu? Şi i-am adunat [pe cei ce fugiseră] şi i-am pus la locurile lor.

¹²Atunci întregul Iuda a adus în cămări zeciuială de grâu, de vin şi de untdelemn.

¹³Şi i-am pus [peste cămări] pe preotul Şelemia şi pe cărturarul Ţadoc şi pe Pedaia, unul din leviţi, şi le-au dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, fiindcă aceştia treceau drept oameni de încredere; lor li s’a dat împuternicirea de a împărţi cele cuvenite fraţilor lor.

¹⁴Pomeneşte-mă, Dumnezeule, pentru aceasta, şi nu-mi uita mila pe care am făcut-o cu templul Domnului Dumnezeu!

¹⁵În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care în zi de sâmbătă călcau în linuri[6] şi cărau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi tot felul de poveri şi le aduceau în Ierusalim sâmbăta; şi i-am mustrat în chiar ziua când vindeau.

¹⁶Erau în el şi locuitori care aduceau peşte şi alte soiuri de marfă pe care le vindeau fiilor lui Iuda, sâmbăta, în Ierusalim.

¹⁷Şi i-am mustrat pe fiii cei liberi ai lui Iuda şi le-am zis: – Ce înseamnă aceste fapte urâte pe care le faceţi voi, că pângăriţi ziua odihnei?

¹⁸Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu din această pricină a adus Dumnezeul nostru asupră-le şi asupră-ne şi asupra acestei cetăţi toate relele acestea?… Iar voi aduceţi din nou mânie asupra lui Israel, pângărind ziua odihnei?

¹⁹Şi a fost că atunci când s’au făcut porţile în Ierusalim, în ajun de sâmbătă, eu am vorbit în ajun de sâmbătă, iar porţile s’au închis; şi am poruncit ca ele să nu se deschidă până ce trece sâmbăta; şi am aşezat la porţi o seamă dintre slujitorii mei, ca nu cumva cineva să aducă înlăuntru poveri în ziua odihnei,

²⁰aşa că toţi negustorii de acest fel au rămas peste noapte, o dată sau de două ori, în afara Ierusalimului.

²¹Şi i-am mustrat şi le-am zis: – De ce rămâneţi voi peste noapte în faţa zidului? Dacă mai faceţi aşa, voi pune mâna pe voi!… Şi de atunci n’au mai venit în ziua de odihnă.

²²Şi le-am poruncit leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile şi să sfinţească ziua de odihnă. Pomeneşte-mă, Dumnezeule, pentru acestea, şi ocroteşte-mă după mulţimea milei Tale!

²³În zilele acelea am văzut Iudei care se însuraseră cu femei aşdodiene, amonite şi moabite;

²⁴jumătate din copiii lor vorbeau limba aşdodiană[7] şi nu ştiau să vorbească în limba iudaică.

²⁵Şi i-am mustrat şi i-am blestemat; pe unii i-am lovit şi le-am smuls părul şi i-am jurat pe Dumnezeu, zicând: – Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi nici pe fetele lor să le luaţi pentru feciorii voştri!

²⁶Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel?: Nu multe popoare aveau un rege ca el; Dumnezeu îl iubea, Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul; cu toate acestea, femei străine l-au târât pe-alături.

²⁷Cel puţin de voi să nu auzim că faceţi tot răul acesta, că rupeţi legământul cu Dumnezeul nostru, ţinând femei de alt neam!

²⁸Unul din fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, marele preot, era ginerele lui Sanbalat Horonitul; dar l-am gonit de la mine.

²⁹Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, că au spurcat preoţia şi legământul preoţesc şi pe cel de levit!

³⁰Aşa i-am curăţit eu de toate legăturile străine; şi le-am pus rânduială preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după slujba lui;

³¹de asemenea, am hotărât la ce anume vreme să se aducă lemnele pentru arderea jertfelor, precum şi prinoasele de pârgă. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul nostru, spre ceea ce e bun!